Deja a trecut o saptamana de cand consola Wii sta la loc de cinste la mine in living si m-am gandit ca ar cam fi momentul sa va povestesc putin despre aceasta noua revolutie in gaming.

Dupa ce deschizi cutia cea alba si lucioasa, constati cu suprindere ca Wii este mult mai mica decat te asteptai, dimensiunea sa fiind aproximativ identica cu cea a unei unitati CD-ROM. La prima vedere consola arata foarte bine, avand un design minimalist care dovedeste ca japonezii de la Nintendo si-au aruncat mai mult de o privire in curte la Apple. Feeling-ul de Apple este accentuat si de finisajele alb-lucioase, acestea fiind foarte apropiate de finisajul iPodului (versiunea alba) sau de cel al iBook-urilor.

Dupa ce termini de admirat jucaria si te hotarasti sa treci la montare o sa constati ca aceasta este relativ simpla, cea mai complicata parte fiind montarea senzorului, care trebuie asezat exact pe centrul televizorului (eu l-am asezat pe televizor, dar se poate aseza si sub el). Practic intreaga montare consta in cablarea la reteaua electrica, conectarea la TV si conectarea senzorului, dupa care you are good to go. Conola se poate monta vertical (intr-un suport special care o faca sa stea inclinata precum in poza de mai jos) sau orizontal (precum un CD-ROM extern, varianta preferata de mine deoarece prima mi se pare destul de riscanta). Consola este slot loading (again, very  Apple like) si mai este prevazuta cu un slot de SD card. In momentul in care are un disc in ea, zona din jurul slotului se aprinde intr-o culoare albastru neon.

<-- consola Wii si wiimota

Odata pornita consola, o sa constati ca interfata Wii este cat se poate de prietenoasa si intuitiva, avand la tot pasul elemente ajutatoare de genul "press that" sau "don't forget that". Aceasta interfata este formata dintr-o matrice de miniecrane TV (numite "wii channels") pe care le accesezi cu ajutorul Wiimote-ului (pe care il vom numi de acum incolo wiimota). Wiimota este si ea mai mica decat te asteptai, fiind destul de ergonomica (se putea si mai bine, cu muchiile superioare mai rotunjite) si avand acelasi tip de finisaj alb-lucios. Aceasta este prevazuta cu un wrist strap de protectie, acesta fiind dupa parerea mea cel mai important accesoriu din intreg pachetul Wii (o sa vedeti mai incolo de ce).

Cu ajutorul wiimotei controlezi cursorul de pe ecran exact pe acelasi principiu ca si in cazul unui laser pointer. Pe langa acest control revolutionar, wiimota mai are un accelerometru (pentru a detecta miscarile facute de tine si pentru a le reproduce intocmai pe ecran in cadrul jocurilor), un difuzor (pentru sunetele care in mod firesc trebuie sa se auda la tine in mana, nu la televizor, cum ar fi zgomotul facut de minge cand se loveste de racheta de tenis sau de clik-ul facut de pistol atunci cand il incarci) si un mecanism cu vibratii (pentru force feedback). Pe fata superioara wiimota are un buton "A" (butonul principal folosit in majoritatea actiunilor), un control pad in cruce (folosit ca taste directionale), un buton Home (self explanatory), si inca 4 butoane ("+", "-", "1" si "2", ce pot avea diverse functii de la o aplicatie la alta). Pe partea inferioara exista un singur buton numit "B" si care este similar unui tragaci (ceea ce si este de fapt, in first person shooters).

<-- wiimota si nuncheakul

Al doilea device de contrul este nunchak-ul (pe care-l vom numi "nuncheak" :)). Acesta se conecteaza printr-un cablu la wiimota si devine parte integranta din controlul anumitor jocuri (el nu este neaparat necesar pentru toate jocurile). Nuncheakul este tot alb dar parca o idee mai putin lucios si are o forma cat se poate de ergonomica, potrivindu-se perfect in palma. Pe nuncheak se gaseste un control stick analog (un mini joystick) si doua butoane tip tragaci pe partea din fata.

Revenind la interfata, aceasta permite mult mai multe chestii decat joaca propriu zisa. Pe scurt, poti sa-ti faci personaje (numite Mii) care sa te reprezinte in jocuri sau in alte chestii, poti sa accesezi direct internetul (printr-un browser Opera) sau poti sa vezi vremea si stirile de pe glob intr-un mod care aminteste foarte mult de Google Earth. In afara de Mii, toate celelalte canale presupun conectarea la internet, aceasta facandu-se incredibil de usor prin intermediul routerului wireless. Principiul de baza al acestor canale este ca ele vor fi din ce in ce mai multe si mai variate, unele fiind gratuite (vremea, stirile, votingul, etc.) iar altele pe bani (cum ar fi jocurile generatiilor anterioare de Nintendo, care pot fi descarcate si rulate in consola virtuala).

Consola vine la pachet cu jocul Wii Sports, care este de fapt o colectie de 5 jocuri de sport (tenis, bowling, baseball, golf si box), dar despre acest joc precum si despre celelalte jocuri pe care le mai am (The Legend of Zelda: The Twilight Princess, Red Steel si WarioWare: Smooth Moves) in posturile urmatoare.