Asa cum v-am promis, revin cu un review al colectiei de jocuri Wii Sports, care dupa parerea mea va fi un punct de referinta in gaming cel putin la fel de important precum Quake (pentru first person shooters), Command & Conquer (pentru real time strategies), WoW (pentru MMRPG) sau Solitaire (pentru secretare :)).

In primul rand, Wii Sports vine la pachet cu consola Wii (asta daca ai norocul de a nu locui in Japonia, unde Wii Sports se vinde separat), ceea ce inseamna o reducere din start de aproximativ 60 de euro din pretul consolei, daca ne raportam la preturile celorlalte jocuri Wii disponibile in magazine. In al doilea rand, Wii Sports nu este doar un simplu joc, ci o colectie de 5 jocuri (tenis, baseball, golf, bowling si box) care sunt aproape suficiente pentru o lunga perioada de fun fara a mai fi nevoie sa dai banul pe alte jocuri.

Din punct de vedere tehnic, grafica Wii Sports nu se ridica la nivelul asteptarilor celor obisnuiti cu supergrafica oferita de consolele Xbox si PlayStation, sau de unele sisteme PC performante. However, stilul de grafica abordat (usor minimalist si naiv) are avantajul de a fi foarte placut ochiului indiferent de varsta, de la ala micu' pana la bunicu'. Practic, aceasta grafica este foarte playful si te va face sa zambesti everytime, mai ales cand iti vei vedea personajul Mii (modelat de tine dupa chipul si asemanarea ta) tropaind pe terenul de tenis, luand pumni in mutra la box sau transpirand la baseball.

Din punct de vedere al sunetului, acesta este oarecum in linie cu stilul de grafica, fiind mai degraba naiv, fara pretentii de ulrarealism dar totusi suficient de bine facut cat sa te faca sa simti ca esti parte din joc. Un mare plus din punct de vedere al sunetului este faptul ca acesta vine din doua surse: din difuzoarele televizorului (sau sistemului home cinema) pentru sunelete de ambianta (public, comentator, sunetele intepartate, etc.) si din difuzorul wiimotei (pentru sunetele de proximitate, cum ar fi zgomotul mingii lovite de racheta de tenis sau whooosh-ul facut de crosa de golf in momentul loviturii).

Acum, dupa aceasta privire generala, sa trecem la jocuri.

TENIS


Primul joc (si poate cel mai important) din colectie este tenisul. Acesta se poate juca in mod single player (desi meciul in sine este la dublu, tu avand posibilitatea sa-ti alegi pozitia pe teren, la fileu sau pe linia de fund, restul de jucatori fiind controlati de consola) sau in multiplayer (single screen sau split screen). Pentru varianta multiplayer ai nevoie de minim 2 wiimote, jocul acceptand pana la 4 jucatori (caz in care ai nevoie de 4 wiimote). Daca in joc intra mai putin de 4 players umani, consola va controla restul de jucatori. Se pot juca 3 variante, si anume single game, 2 din 3 game-uri si 3 din 5 game-uri. Daca la prima vedere numarul de game-uri care se poate juca poate parea insuficient (mai ales pentru ce obisnuiti cu seturi intregi), va asigur ca (in caz ca nu pierdeti foarte repede) un match de 3 din 5 poate dura chiar si 30 de minute (urmate de 2 zile de febra musculara).

Din punct de vedere al game play-ului, tenisul este destul de realist, wiimota fiind manuita ca si cum ar fi manerul rachetei de tenis iar unghiul de lovire, viteza si efectele fiind replicate destul de realist. Totusi, vorbind totusi de un joc arcade, realismul face putin loc jucabilitatii, in sensul in care daca mingea se afla intr-o zona destul de apropiata de jucatorul tau atunci vei reusi sa o lovesti in majoritatea cazurilor. De mentionat faptul ca daca mingea iti vine in partea stanga este musai sa o lovesti cu reverul iar daca iti vine in dreapta cu forehand-ul. Se poate lovi cu efect, cu bolta, tare, incet sau razant cu fileul.

Serviciul se poate face in doua moduri, primul boring (apesi un buton si gata) iar al doilea foarte realist, adica "arunci" mingea in sus (doar simulezi, of course, nu dai cu wiimota de tavan) si apoi trosnesti mingea exact ca in real life si, daca ai noroc (si sange in vine, pentru ca trebuie s-o palesti big time) poate reusesti si un as. Singura chestie pe care n-o controlezi in timpul jocului este pozitia jucatorului pe teren, acesta alergand singur unde trebuie pentru a te lasa pe tine sa te concentrezi pe lovirea mingii. Din punct de vedere al AI-ului, acesta este destul de smart, facand extrem de putine greseli neprovocate (daca dai mingea incet si pe centru iti va fi returnata regulamentar in 100% din cazuri). Teoretic, daca stai la fileu poti lasa consola sa joace singura pana te plictisesti (practic, in acest caz inevitabil vei pierde punctul).

In afara de modul match mai exista 3 moduri training, acestea avand scopul de a te invata sa manuiesti wiimota in jocul de tenis. Primul mod de training este relativ simplu, tot ce ai de facut fiind sa returnezi in teren mingiile servite de consola. Al doilea mod este mai complicat, trebuind nu numai sa returnezi mingiile ci sa le si trimiti intr-o anumita zona a terenului (intr-un fel de poarta care se misca pe fundul terenului advers si care se micsoreaza pe masura ce avansezi). Al treilea mod presupune nimerirea unei tinte de pe un perete (de fiecare data cand o lovesti, tinta se face tandari si reapare in alt loc). In toate modurile de training scopul este sa faci cat mai multe puncte si sa ajungi sa iei medalia de aur. In modul match primesti puncte de experienta pentru jocurile castigate, scopul fiind sa ajungi la nivelul Pro (1000 de puncte). Daca ajungi la nivelul Pro asta nu inseamna ca o sa si ramai acolo, fiecare meci pierdut scazandu-ti calificativul.

Overall tenisul este un joc foarte engaging, care te solicita fizic destul de mult (febra musculara garantata) si care are un potential de rejucabilitate foarte mare. In plus, este atat de intuitiv incat poate fi jucat de oricine, chiar daca n-a pus mana in viata sa pe vreun joc. Nota mea: 9 din 10 (ar fi luat 10 daca n-ar fi avut niste bug-uri in ceea ce priveste  anumite lovituri, care  din cand in cand se duc aiurea, chiar daca tu  crezi ca le-ai dat bine).

BOWLING


Al doilea jos, la fel de fun precum tenisul, este bowling-ul. Acest joc este mult mai putin solicitant deoarece tot ce trebuie sa faci este sa iti alegi directia si unghiul aruncarii si apoi sa trimiti bila catre popice. Ma rog, asta e un fel de a spune, deoarece modul revolutionar de control intervine dramatic si aici. Daca pentru directie si unghi te joci din butoane, aruncarea se face exact ca in real life, imaginandu-ti ca wiimota este chiar bila. Practic, dupa ce ti-ai setat directia si unghiul, trebuie sa ridici wiimota la umar (ca pe bila reala), sa apesi butonul B (tragaciul) si apoi imediat sa-ti balansezi mana (pentru avant) si  sa dai drumul la bila (adica doar la butonul B, nu si la wiimota, pentru ca altfel o s-o o infigi in TV).

Smecheria este exact aceeasi ca la bowling-ul real, si anume efectul (twist-ul) pe care i-l dai bilei din incheietura in momentul in care o arunci, pentru a-i da acea traiectorie curba care sa-ti aduca o frumusete de strike. Realismul acestui joc este foarte mare (mult mai mare decat la tenis, spre exemplu) deoarece tu il controlezi in totalitate.

In afara de jocul standard (single player sau multiplayer, care se poate juca si cu o singura wiimota, fiind turn based) mai exista cele 3 moduri training, acestea fiind mai fun de cat cele de la tenis. Primul mod de training este "spares", in care trebuie sa nimeresti niste popice razlete pentru a avansa la nivelul superior. Al doilea mod este "power throw" (preferatul meu) in care dupa fiecare lovitura ti se mai adauga un rand de popice, ajungad la final sa te razboiesti cu nu mai putin de 91 (!) de popice. Al treilea mod este "obstacles" si tine de indemanare, trebuind sa nimeresti spares (popice razlete) ocolind niste obstacole aflate pe pista. In toate cele 3 moduri se obtin puncte si medalii, iar in modul match se obtin puncte de abilitate, nivelul Pro fiind tot la 1000 (de fapt acest pattern se repeta la toate jocurile, asa ca n-o sa-l mai tot repet si eu).

Overall, bowling-ul este foarte realist, are un multiplayer perfect si niste moduri training foarte interesante. Desi este foarte intuitiv, cineva care n-a jucat bowling niciodata sau care nu are o coordonare buna a miscarilor va avea oaresce dificultati inainte sa reuseasca un strike (mai putin my lovely wife, care, desi joaca total anti-logica, aruncand pe centru si incet, baga strike-uri la greu; am incercat si eu tehnica ei dar am bagat bila-n canal de fiecare data). Nota mea: 8 din 10 (dupa o vreme devine destul de boring si repetitiv, mai ales daca joci single player).

BASEBALL


Al treilea joc, baseball-ul, are marele dezavantaj al faptului ca la noi acest sport este la fel de popular precum fotbalul in Groenlanda. However, desi am avut retineri la inceput, este destul de jucabil si te prinde repede. In acest joc poti fi la primire (caz in care wiimota se tine cu ambele maini ca si cum ar fi manerul batei de baseball, scopul fiind sa trosnesti mingea cat mai tare, de preferinta foarte tare, ca sa obtii un home run si sa-ti bagi in casa coechipiereii - don't ask me why, cica asa se joaca baseballul) sau la aruncare (caz in care trebuie sa "arunci" mingea, adica sa simulezi cu wiimota, of course, cat mai cu efect ca sa-l pacalesti pe adversarul de la primire, astfel incat sa  il elimini si sa treci tu la primire, acesta fiind singurul loc in care se pot face puncte). Din experienta proprie, aruncarea este de zece ori mai putin interesanta decat primirea, dar asta e, asa e jocul la mama lui.

Avantajul la baseball este acela ca modurile de training sunt foarte misto, toate fiind la primire nu la aruncare. In primul mod trebuie sa trosnesti mingea cat poti de tare astfel incat sa obtii cat mai multe home run-uri din 10 incercari. In al doilea mod trebuie doar sa lovesti mingea corect de cat mai multe opri din 30 de aruncari, fara sa conteze cat de departe o trimiti, diferenta fiind ca ti se arunca mult mai repede si mai dificil. Al treilea mod presupune sa trimiti mingea in anumite zone tinta, ca sa-ti exersezi precizia.

Overall, baseball-ul este foarte realist (cand esti la primire) si relativ realist (cand esti la aruncare), te solicita big time (la fel de mult ca si tenisul) si are un nivel de fun si rejucabilitate decent. Nota mea: 7 din 10 (modurile training sunt mai interesante decat main game-ul iar regulile de baseball imi cam sunt straine, deci less fun for me).

GOLF


Al patrulea joc din colectie este jocul de golf. Daca la baseball marea problema era necunoasterea regulilor, aici problema este mai degraba tehnica si tine de modul in care cei de la Nintendo au construit interfata de joc. Din punctul meu de vedere acest joc este cel mai putin reusit dpdv al controlului, deoarece acesta, desi intuitiv (wiimota este manerul crosei de golf, of course) nu prea reuseste sa replice intocmai miscarile jucatorului. Practic nu prea poti sa-ti dai seama cat de tare trebuie sa lovesti si, chiar daca ai putea sa-ti dai seama, tot nu ai putea sa lovesti cum vrei deoarece relatia intre swing si lovitura este oarecum relativa, mai ales la loviturile lungi (la putting este mult mai bine).

Jocul in sine nu aduce nicio surpriza, trebuind sa bagi mingea in gaura din cat mai putine lovituri. Pe langa factorul "fuck, iar am dat prea tare..." mai exista si factorii vant (indicat prin sageata) si relief (care se poate viziona separat, pe curbe de nivel, ca sa-ti faci o idee mai buna). Modurile de training sunt la fel de interesante ca si main game-ul. Primul dintre ele este "putting-ul" (lovituri fine, de aproape), al doilea este "hit the green" (lovituri medii prin care trebuie sa duci mingea cat mai aproape de gaura, nu neaparat sa o si bagi) si "hit the target" (lovituri lungi care trebuie sa loveasca o tinta, ca un fel de darts pe orizontala).

Overall golful are un decent amount of fun and playability dupa ce te obisnuiesti cu controlul. In orice caz, banuiala mea este ca factorul noroc va avea cea mai mare importanta in cazul in care nimeresti un hole-in-one, deoarece nu cred ca ar avea legatura cu skills-urile (e practic imposibil sa manuiesti perfect crosa aia nenorocita). Nota mea: 6 din 10 (fucking great controls implemented in a stupid way, sau branza buna in burduf de caine, cum s-ar spune pe la noi...).

BOX


Ultimul joc din colectie este boxul, acesta fiind singurul in care ai nevoie si de nunceak. deoarece nu am jucat prea mult acest joc, fiindu-mi cam peste mana sa conectez nuncheakul (e o chestie mai complicata, cu wrist strap-ul care trebuie bagat prin ambele device-uri), nu pot sa va spun prea multe despre el. Totusi, jocul se controleaza manevrand wiimota si nuncheakul ca pe niste pumni adevarati, poti face eschive tzopaind prin fata televizorului iar personajul tau este transparent (ca sa-ti vezi adversarul prin el, nu in varianta isometrica sau de sus, ca la alte jocuri de box). Boxul are si el 3 moduri de training dar eu nu l-am jucat decat pe primul, in care trebuie sa pocnesti sacul de box. Din pacate nu pot sa-i dau inca o nota deoarece ar fi unfair, tinand cont ca practic nu l-am prea jucat.

Daca ati rezistat sa cititi pana aici, va anunt ca mai este ceva de povestit, dar o sa va mai retin doar cu modul Fitness iar celelalte aspecte ale Wii Sports o sa le pastrez pentru posturile viitoare. Acest mod Fitness presupune o serie de 3 probe (alese random dintre modurile de training pe care le-ai jucat deja) la care trebuie sa prestezi cat poti de bine. In functie de rezultatele pe care le ai, Wii Sports iti calculeaza varsta Wii, aceasta incepand de la 70 de ani si ajungand pana la 20 de ani (unde 20 de ani este scorul maxim pe care-l poti obtine). Daca joci modul Finess cu acelasi personaj Mii consola iti tine trackingul si iti arata un grafic al evolutiei pe zile, luni sau chiar ani (desi nimeni nu a ajunsa inca pana acolo, Wii fiind lansata in noiembrie :)).

Pe ansamblu Wii Sports inseamna un mod revolutionar (si foarte engaging) de control, un realism neasteptat de mare (ground breaking, as putea spune), un grad mare de rejucabilitate si a huge amoun of fun. Personal cred ca acesta este unul dintre cele mai bune jocuri ever made. Of course, nu are cea mai buna grafica, nu are cel mai bun sunet, nu toate jocurile din colectie sunt la fel de interesante sau de bine facute dar, una peste alta, Wii Sports este un motiv mai mult decat suficient pentru a-ti cumpara consola Wii si nu cred ca mai exista multe alte jocuri de consola care ar putea aspira la acest statut.

In final, ca sa nu va las pe uscat, va invit sa va delectati cu un video review facut de IGN (a carui varianta scrisa o gasiti aici). Have fun!