Initial acest post (la care ma gandesc de mult) trebuia sa fie despre Iris. Mai precis despre faptul ca m-am saturat de ei si de muzica lor anacronica, buna acum 20 de ani dar total depasita in zilele noastre. In ultima vreme Iris a castigat cam toate premiile MTV la categoria rock, ceea ce inseamna ca daca ai awareness bun nu prea mai conteaza ce canti sau daca ai mai scos ceva recent. Caci of course ca toata lumea stie "Floare de Iris" sau "Trenul fara nash", nu? Si cum aceste piese sunt foarte tari, nu mai conteaza ca sunt din anii '80, deci hai sa votam cu totii pentru Iris... FUCK OFF, OLD FARTS! GO AWAY! Pai cum sa nu te apuce nervii cand vezi ca Iris castiga premiul Best Rock in fata unor trupe ca E.M.I.L., OCS sau Luna Amara, trupe care au inteles cam cum trebuie sa te joci de-a rockul in zilele noastre? Pe acest pattern ar insemna ca la premiile MTV din State sa castige mereu Rolling Stones, ca doar e cea mai tare trupa de rock din lume, nu? Sau ca Hagi ar trebui votat cel mai bun fotbalist roman din 2006, 2007, 2008, etc, etc...

Daca ar fi sa ma gandesc la un nickname potrivit pentru Iris, atunci acesta n-ar fi in nici un caz "nationala de rock a Romaniei" (asa cum ii zice Dobrovolschi, baiat simpatic de altfel) ci mai degraba "Ion Iliescul rock-ului romanesc", pentru ca, indiferent de cate ori ar candida ar castiga alegerile, chiar si la categoria Best New Act daca ar fi nevoie...

Acum ca mi-am sheruit amarul si frustrarea cu voi, sa trecem mai departe, fara sa ne mutam insa din zona rockului trist si obosit. O alta formatie de renume in anii '80 era Compact (C, adica din Cluj, ca mai exista si un Compact B, din Bucuresti). Unde credeti ca au ajuns baietii din Compact sa presteze in zilele noastre, mai precis acum doua saptamani, pe inserat? Nu, nu la Monsters of Rock, nici macar la festivalul berii si nici la balul bobocilor ci exact la o nunta cu dar! Ce-i drept, erau putin undercover, cantand sub numele de Pacifica (or something like this), dar tot cu Vladi Cnejevici la clape si cu Paul Ciuci pe post de gurist. Macar baietii isi constientizasera limitele si se resemnasera la cate un "Fata din Vis" bagat printre cate un "Delilah", "La Bamba" sau "Pretty Woman", fara sa incerce sa-si dea talente de intelectuali bazati, care fac lately doar rock simfonic si colaboreaza cu filarmonici si cantarete de opera.

Dupa acest intro dedicat, sa zicem, diviziei A a rockului romanesc (chiar daca vorbim de anii '80), hai sa povestim putin si despre divizia C (sau mai degraba D, daca ma gandesc putin). Va mai amintiti de Petre Magdin? Cum "care Petre Magdin?", baiatul ala pishpiriu, in costum de blugi, cu parul afro-grizonat care sarea din fundul scenei spre ecran urland "Buna seara, prieeteeeniiiiii!" (evident, tinand degetele aratatoare intinse spre camera si afisand un zambet larg, de tip "goood shit, dis ganja!").

<== click Petre Magdin pt un interviu cu el din Jurnalul National

Pentru cei mai tineri care n-au avut ocazia sa-l vada pe Magdin in actiune, acesta avea o emisiune de rock la TVR in the early '90s, emisiune numita "Intalnirea de la miezul noptii" (numita asa pentru ca probabil suna mai bine decat "Intalnirea de la doua noaptea", cand incepea de fapt emisiunea). Emisiunea avea pe generic intro-ul de chitara de pe piesa "I Love Rock'n'Roll" iar ca decor folosea un studio in mare parte gol, avand doar o mica  scena in mijloc cu niste lumini penale si obosite, dar in acelasi timp folosind la greu efecte de caleidoscop bagate in fundal pe cromakey, in dulcele stil clasic al videoclipurilor din anii '80.

Acum poate va intrebati care-i treaba cu Iris, Compact si mai ales cu Petre Magdin, toate acestea in contextul titlului acestui post. Si ca sa nu va mai tin in tensiune, mai ales acum, dupa ce ati ajuns pana aici cu cititul (da, frate, stiu, word vomit la greu, dar asta e, dati si voi page down cand va plictisiti...), o sa va povestesc ce-mi vazura ochii duminica pe TVR 2, mai precis undeva pe la ora 2 noaptea.

Va mai amintiti studioul lui Magdin? Ala cu scena mica, cu luminile putin mai rasarite ca cele din pomul de iarna si cu caleidoscopul pe fundal? Ei bine, exact asta am vazut si eu din goana remotei, de am crezut ca m-au dovedit cele 6 beri consumate regulamentar in timpul meciului din seara respectiva. Dupa ce am dat inapoi sa ma conving ca nu am vedenii (renuntand la OTV, unde un nenea explica ceva cu o masinarie care vindeca orice, si la reclamele din ce in ce mai porno de pe Prima TV) am dat fuga sa-mi iau aparatul si sa imortalizez acest moment magic, de time travel suprarealist, demn de "La Trecut".

M-au tinut nervii sa urmaresc exact trei piese, primele doua cantate de o trupa numita Panta Rhei, pe care va invit sa o admirati mai jos. A se observa stilul retro-punk al vocalistului, cu un look de "Mihai Traistariu meets en-gros Europa", cu camashutza de la Mini Prix incheiata regulamentar pana la ultimul nasture si varata adanc in blugii prespalati, totul asortat cu o morga serioasa, de pui-santinela in exercitiul functiunii. De asemenea, a se observa ultra-coolness-ul claparului, cu ochelari de Lennon asortati la vestutza putrata pe bustul gol, cu sacou pe deasupra si cu freza de Fuego. Nu in ultimul rand impresioneaza in mod uimitor look-ul de "Brian May meets Mark Knopfler de Colentina" al chitaristilor. Bateristul arata normal, cam ca Animal din Muppets, asa ca nu l-am mai fotografiat.

Dupa ce am indurat doua melodii (vorba vine) ale oligo-rockerilor de mai sus, am avut un soc si mai mare (daca se mai putea, tinand cont de context) in momentul in care pe scena cu pricina a aparut nici mai mult nici mai putin decat celebrul.... OCTAVEEEEEE!

Cum "care Octave?". Pai exact domnul rocker electronist care prin anii '90 lansa albume instrumentale in componenta "el + o chitara + zero talent", al carui site poate fi inca admirat aici (must read, mai ales categoria Miss, care este mindblowing; pacat ca nu-i mai merg downloadurile si nici videoclipurile...). 

Dupa cum observati in imaginile de mai jos, fata de imaginea imberba si neprihanita de pe propriul site, domnul Octave etaleaza un nou look, de Krull - Regele Barbarilor. In rest, atat muzica prestata (depasita chiar la vremea lansarii) cat si costumashul de blugi din dotare sunt neschimbate.

Sa mor si sa fac plici daca nu ma asteptam ca dintr-o clipa in alta sa apara si Jeana Gheorghiu care sa-si aprinda relaxata o tigara in studio si sa inceapa sa diserteze de la cei 60 de ani din buletin despre "noi, tinerii liberi". Singurul meu regret este ca Petre Magdin n-a aparut, si ma gandesc ca o fi fost omul ocupat cu caleidoscoapele alea din fundal...