Aseara, prin bunavointa unuia dintre sponsorii Champions League, am fost invitat la meciul Stelei contra celor de la Lyon. Despre meci nu prea cred ca am ce sa va mai spun, decat ca imediat dupa golul lui Carlos (am mai spus-o, mare bafta sa te califici in grupe cu Carlos in poarta) spiritele s-au linistit si lumea a inceput sa se distreze, numarand cate pase gresite ii trebuie lui Nesu pana sa dea una buna (multe, va spun eu) sau facand glume cu pronuntat caracter sexualo-incestuos despre francofonie.

In ceea ce priveste organizarea, fata de ultimul meci european al Stelei la care am fost, lucrurile s-au imbunatatit dramatic, probabil pe motiv de morcov in cur de la UEFA, care daca la Cupa UEFA te lasa sa te joci de-a 45.000 de bilete vandute in timp ce pe stadion ai 60.000 de oameni, la Champions League te pazeste mai ceva ca aurolacii pe Jiji, la urcarea in Mai-Bac. De departe cea mai mare imbunatatire s-a facut remarcata in ceea ce priveste respectarea locurilor inscrise pe bilete. Daca pana acum la intrebarea "Aveti bilet cu loc aici?" primeai un raspuns de genul "Da' ce, ba, te crezi la teatru sa se tina locurile? 'Te'n gat pe mata in alta parte pana nu-ti curbez lumina ochilor" de la cate vreun magraon doi-pe-doi cu damf de usturoi, acum situatia a fost cu totul alta, cel putin la tribuna 1 unde am stat eu. Fiecare si-a respectat locul, cu exceptia cazurilor in care s-au mai facut oaresce schimburi ca sa se reuneasca familii asezate pe acelasi rand dar separate de cateva locuri deoarece probabil ca asa a vrut muschiul la niste tanti de la casele de bilete.

Si daca tot am vorbit despre locuri, hai sa vorbim si despre scaune. Probabil ca daca ati vazut meciul la televizor ati remarcat ce frumos stralucesc scaunele in lumina reflectoarelor, dand o impresie de curatenie perfecta. Aceasta impresie poate fi intarita si de reportajele despre modernizarea stadionului Ghencea care au umplut buletinele de stiri in ultima vreme. Ei bine, daca ati fi fost pe stadion ati fi avut parte de o mare surpriza, deoarece toate scaunele de la tribuna 1 beneficiau de un strat praf atat de gros incat daca ai fi adaugat putina apa ai fi putut sa cresti cate un ghiocel pe fiecare scaun! Chiar ma intreb, la cate jdemii de euro s-au bagat in tribuna oficiala si in gazonul cu incalzire, drenaj si sistem de irigatii care iese din pamant, din iarba verde, nu s-au mai gasit inca doua-trei sute sa se plateasca niste baieti de la REBU sa dea cu un furtun si niste shampon pe scaune inainte de meci? Personal cred ca, la cat jeg era acolo, scaunele alea n-au mai vazut apa de pe vremea cand la tribuna 1 nu era inca montat acoperisul desi daca ma gandesc bine aratau ca si cum acum ar fi fost descoperite de Indiana Jones in mormantul din desert, dupa doua mii de ani de uitare. Anyawy, acum am inteles si de ce suta aia de suporteri lyonezi de langa noi a stat in picioare tot meciul, nu de bucurie ci de scarba...

In rest, ca aproape de fiecare data cand ma duc pe stadion, am avut norocul sa stau in fata unuia dintre cei mai creativi spurcati la gura din Romania, care a tinut moralul sus in intreg sectorul in care eram noi. Tot in acelasi sector dar de aceasta data exact in spatele meu trebuie sa fi stat probabil campionul mondial la "halit-samantza-de-floare-viteza", deoarece altfel nu imi explic cum de fiecare data cand ma ridicam cateva clipe sa vad vreo faza mai incinsa ma trezeam cu scaunul plin ochi de coji de bomboane agricole. Sau ma gandesc ca ala din spatele meu s-o fi ginit ca tin cu Dinamo (prea aveam un zambet larg pe fata la 0-2... :)) si si-o fi pastrat intentionat cojile la gingie, asteptand ocazia sa le decarteze la mine pe scaun din cand in cand. Noroc cu baietii lu' Oli, ca nu m-au tinut prea des in picioare.

O alta surpriza, de data asta placuta, a fost tabela video, care desi se pare ca e doar temporara, pana vine aia mai bengoasa de un milion de euroi, si-a facut treaba foarte bine, aratandu-ne tot felul de statistici in timpul meciului precum si rezultatele celorlalte partide care se disputau la aceeasi ora. In plus, in pauza si la final am avut parte si de highlights-urile tuturor celorlalte meciuri, cu goluri, ratari, tot tacamul. Chestia asta a fost probabil gandita ca sa vada si cei de pe stadion rezumatele de dupa miezul noptii de la Pro TV, pentru ca la ce meleu rutier a fost la iesire cu siguranta ca nu le-a mai apucat niciunul. Tinand cont de toate astea, plus ca am ajuns cu greu pe la 2 noaptea acasa, ma gandesc serios sa declin invitatia pentru meciul urmator, chiar daca e vorba de cel cu Real Madrid.

In alta ordine de idei, dar tot in legatura cu fotbalul, in seara asta am vazut cateva minute din primul episod al mult promovatului serial "La Urgenta" (ce nume imbecil...) de pe TVR1, episod intitulat tematic "Meciul". Din ce am citit in presa (ca n-am avut rabdare sa ma uit mai mult de 5 minute) se pare ca in acest episod e vorba despre o batalie intre dinamovisti si stelisti, batalie soldata cu mult sange si dintzi pe jos ale carei victime ajung sa fie reparate de Piersic-Al-Mic. Faza cea mai tare din acest episod este aceea ca mai toate personajele din spital se uita la meciul Dinamo - Steaua . Pai cum de ce e tare? Pai pentru ca din motive de veridicitate au lasat comentariul meciului pe fundal, iar ascultand acest comentariu te bufneste rasul brusc. Mai intai, primii jucatori de la Dinamo de care auzi in comentariu sunt Alexa, Grigorie si Zicu, ceea ce iti  afecteaza putin senzatia de feeling de actualitate. Mai apoi, auzi comentatorul povestind despre agresivitatea suporterilor din ce in ce mai accentuata, "mai ales acum, dupa golul egalizator al Stelei", pentru ca dupa numai un minut acelasi comentator sa spuna ca "deja ne aflam in minutul 82 iar scorul este in continuare 0-0". Bai nenea, daca insistati sa mai puneti si pe viitor coloana sonora de meci cu comentariul original, macar lasati niste flacai s-o editeze, caci duduile astea care s-au ocupat i-au cam futut feng-shuiul lu' saracu Gradinescu, ca parca a lui era vocea aia.