Articles in category Pe-un picior de play

Dupa cum va spuneam, vineri seara s-a deschis oficial clubul Pacha, ocazie pe care n-am putut s-o ratez, mai ales ca ramasesem cu un fel de neimplinire spirituala de la ultima mea intalnire cu brandul cu ciresele.

Aceasta intalnire a avut loc acum cativa ani, cand am fost in Marrakech, unde am ajuns pana la usa lui Pacha da' pana la urma n-am mai intrat, pentru ca ni s-a parut cam stupid sa platim echivalentul a vreo 50 de euroi biletul, chiar daca in seara aia mixa Bob Sinclar (ma rog, nu ca ar fi fost mult 50 de euro, dar aia erau cam ultimii bani pe care-i mai aveam schimbati in dirhami, deci daca i-am fi dat pe biletul de intrare n-am mai fi avut bani de shpritz, asa ca am ales sa facem calea-ntoarsa la hotel si sa bem in mod organizat de banii aia :)).

In fine, revenind la Pacha al nostru, am ajuns la fata locului in jur de 23:30, deoarece aflasem de la un insider de bine ca usile de abia se deschid pe la 23:00, cat despre party nici n-ar putea fi vorba inainte de midnight. Well, I was wrong, pentru ca la intrare erau deja plenty of people care se luptau cu badigarzii pentru privilegiul de a penetra usa clubului.

Acum sa nu va imaginati ca la lansare a fost intrarea la liber, asa, ca la orice carciuma. Accesul s-a facut exclusiv pe baza de invitatii, sau ma rog, cel putin in teorie, pentru ca se pare ca baietii au ales sa aplice metoda "hard to get in" chiar si pe pielea celor cu invitatie. Briefly, toti aia care ajungeau in fata intrarii cu invitatia in mana si cu speranta-n suflet erau rapid desumflati de badigarzi cu replica "Sunteti pe lista?".

Say what?  Stai sa vezi lamentari a la Poponetz din Mondenii din partea celeb-retarzilor care tocmai parcasera cate vreun Q7 sau vreun Z5 chiar pe trotuar in fata clubului: "Care lista, frate? Pai io am invitatie, in puii mei! Suna-l, fata, pe X ca asa ceva nu se poate!". Evident, badigarzii impasibili se faceau ca n-au auzit in viata lor de conceptul de invitatie, iar cand mai lasau pe cate unu' sa intre spuneau ca invitatia e doar de o singura persoana, desi ea era clar de doua.

Ca o paranteza, daca tot am vorbit de badigarzi, trebuie sa va spun ca Pacha i-a ales pe cei mai patrati pe care i-am vazut eu pana acum, iar ca sa se deosebeasca de saraci aia de la Fratelli sau Gaia astia poarta tricouri cu Armani Jeans scris cu cristale Swarowski pe burdihan :)

In fine, dupa ce m-am mai distrat putin cu menajeria de la intrare, l-am sunat pe prietenul insider care a venit sa ma treaca de burdihane, in ciuda alora care inca mai negociau si carora li se spunea ca e plin clubul, lucru cat se poate de fals dupa cum am constatat cu ochii mei imediat ce am intrat.

Locul este destul de generos ca spatiu, aducand oarecum ca forma si dimensiuni cu Kristalul, cu diferenta ca aici lateralele sunt etajate (sa dubleze numarul de canapele) iar barul principal este exact in centru. In plus mai exista doua zone VIP, prima chiar la intrare (unde erau plasate vreo 6 burdihane care aveau grija de rudele si prietenii apropiati ai patronilor) si a doua exact in spatele pupitrului de mixaj. Un mare plus merge la sistemul de aerisire, Pacha avand guri de ventilatie imense aproape din metru in metru.

Daca luat in sine, ca locatie, Pacha ia nota de trecere, cea mai mare problema a acestui loc o reprezinta insa fauna, aceasta fiind formata in mare parte din "dulapuri" (= barosani purii cu burtoi si lantzic peste helanca), "umerase" (= borfet pe care atarna cele mai chicioase dar scumpe tzoale posibile), fotbalisti fosti sau actuali (io i-am reperat pe Lupescu si pe Prodan, dar fiind clubul lui Mutu era oarecum firesc) precum si tot felul de alti mondeni de prin lumea modei (gen Ciobanu sau Baduleasca), care mai de care mai subunitari la mansarda. Chiar vorbeam cu cineva ca daca s-ar fi dat cu bomba sau cu incendiul in seara aia la Pacha ar fi crescut nivelul mediu al IQ-ului din Bucuresti cu cel putin 10%...

In fine, de preturi nu va pot spune nimic deoarece insiderul meu s-a ocupat sa am paharul plin de Johnny Black Label mai tot timpul celor aproape doua ore pe care le-am petrecut acolo, motiv pentru care l-am facut sa-mi promita ca vine si el cu mine sa-i fac cinste in Expirat intr-o seara. :)

Am facut doar doua poze in interior, deoarece la Pacha erau atatea perechi de iPhone + cocalar pe metru patrat incat mi s-a facut rusine si l-am ascuns repede p-al meu... :)




And one last thing: la Pacha se serveste doar noua apa plata Perenna, super premium wannabe, cu Mutu pe eticheta sclipicioasa, da' la PET! :)

In seara asta, cel mai probabil in regim de fitza maxima, se deschide primul club Pacha din Romania. Si pentru ca am senzatia de feeling ca nu voi frecventa prea des acest club, voi abuza de invitatia pe care o vedeti mai sus si voi da o tura scurta prin locanta cu pricina sa beau un drink pe banii lui Mutu si sa va povestesc si voua dupa aia cum mai sta treaba prin hai laifu' local.

And now be ready for one more useless info: cica pronuntia corecta e "Pa-Cea" (cu accent pe C), si nu "Pa-sha" sau "Pa-shea", desi pot pune pariu ca varianta corecta n-o sa prinda in veci la taximetristi.

[off topic: oare "taximetrist" este antonimul lui "taximevesel" ? :)]

Perez Hilton anunta ca sequels-urile 3 si 4 la Anaconda vor fi filmate in Romania. Filmele nu vor vedea lumina ecranului, fiind menite difuzarii pe Sci-Fi Channel si apoi distributiei pe DVD. In rolul principal va juca nimeni altul decat David Hasselhoff, cunoscut din serialele Knight Rider sau Baywatch.

Eu ma intreb daca smardoii din Bamboo care i-au spart fata lu' Van Damme ca sa-i arate ca nu-i tocmai ca-n filme o sa-l arunce acum pe The Hoff in Dambovita ca sa vada cat de bine se descurca la apa fara Pamela...

Dupa ce a socat (si polarizat) opinia publica cu apa colorata din fantanile de pe Victoria Socialismului, Gontz recidiveaza cu un nou proiect cu tenta de vigilante al simtului estetic (sau, mai precis, a lipsei acestuia) in peisajul urban contemporan. Briefly, Gontz impreuna cu Gianina Carbunariu au gandit o serie de buline albastre (replica la bulinele rosii de pe cladirile in pericol de prabusire la cutremur) cu textul "Cladire expertizata si incadrata in clasa I de risc estetic" (precum in poza de mai sus), cu scopul de a le amplasa pe diverse cladiri din Bucuresti, cladiri care zgarie ochiul intr-un mod cat se poate de neplacut cu uratenia lor.

Prima (sau cea mai mediatizata) cladire vizata a fost sediul Politiei de pe Lascar Catargiu (fosta Ana Ipatescu), cladire de o uratenie maxima, plina de geamuri albastre si inox ce se incadreaza in arhitectura interbelica a zonei la fel de armonios ca scartaitul unghiilor pe un perete varuit. Stickerul a rezistat foarte putin, el fiind dezlipit de un domn politist in fata camerelor de filmat (eu unul zapam si am dat de scena cu pricina intamplator exact pe OTV, acum o ora :)) in timp ce Gontz dadea cu subsemnatul si era tras de urechi in sediul Politiei, probabil cu texte de genul "Domnu' artist, se poate? Chiar asa, ne batem joc de averea statului? Sa ziceti mersi ca nu va amedam!". Pana la urma nu l-au amendat (pe motiv ca "totusi n-a distrus cladirea", conform declaratiilor domnului care dezlipea stickerul).


(more about this project here)
[LATER EDIT: acum si in varianta video]

In alta ordine de idei, cu Gontz am avut placerea sa ma vad in Varsovia exact a doua zi dupa ce am ajuns aici, el fiind venit impreuna cu Vlaicu Golcea si Electric Brother pentru un concert la festivalul de jazz de aici, la invitatia Institutului Cultural Roman, prilej cu care am si facut un mini house warming party cu shpritz de vara din California, dupa cum puteti vedea mai jos.

Mai intai de toate, o mica precizare: deoarece am fost la Cokelive doar in ziua 2 (sambata), nu am termeni de comparatie fata de celelalte zile, deci ma voi referi doar la aceasta zi.

Deoarece mi-am propus sa ajung la festival dupa ce termina Iris de cantat (lucru pe care l-am putut stabili cu usurinta de la mine de acasa - in cartierul Damaroaia - unde culmea, se auzea destul de bine cine si ce canta in Crangasi) am luat un taxi pe la 18:30 si am debarcat la Piata Crangasi (deoarece pe site la ei nu se preciza numele strazii pe care se putea ajunge la intrarea in festival direct din Calea Giulesti, am decis sa o iau la pas pe malul lacului). Deoarece estimarea de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, de la Piata Crangasi pana la insula fiind putin peste 2km, am ratat prima parte a concertului Backyard Babies (pe care totusi l-am auzit de pe drum).

La intrarea in festival am dat de o armata de robocopi (stiti genul, badigarzi din aia care se imbraca in costume combat si care au tot felul de chestii intimidante pe ei de zici ca sunt frati cu Rambo si ca pleaca dupa festival direct in Beirut sau Bagdad) care aveau ca singur scop in viata confiscarea brichetelor. Nu stiu ce inspiratie magica m-a lovit inainte de a pleca de acasa, de mi-am luat la mine si o bricheta de plastic pe langa Zippo, bricheta care a ajuns in cutia milei de la intrare si care mi-a asigurat intrarea cu Zippo in buzunar.

Dupa robocopi am dat de doi tineri care mi-au perforat (de doua ori, nu stiu de ce) biletul de weekend si mi-au pus o stampila mov pe mana. Teoretic, aceasta stampila (pe care scria "weekend") ar fi trebuit sa-mi asigure accesul si in ziua urmatoare, dar tusul respectiv s-a sters aproape integral pana a doua zi dimineata. Ma rog, oricum nu intentionam sa mai merg si duminica, dar chiar sunt curios de cum ar fi functionat sistemul cu stampila stearsa.

Cu bricheta confiscata si cu mana stampilata am dat o raita prin zona de mal a festivalului (scena Manifest Yourself, cortul dance, patinoarul de silicon si zona de fotbal/ fussball), unde erau exact 10 persoane din care 6 badigarzi si restul promoteri. In camping am numarat cam 30 de corturi, ceea ce inseamna ca inca n-a venit vremea turismului de festival si pe meleagurile noastre. M-am uitat si dupa Lola, maseuza oficiala a festivalului, dar nu era pe acolo.

In fine, cand am intrat pe insula (pe un drum care desi e din start periculos de ingust, l-au mai impartit in doua cu garduri inalte) am fost socat de lipsa publicului. Deoarece, cum spuneam mai sus, n-am fost cu o seara inainte la Pussycat Dolls (unde prietenii mi-au spus ca au fost in jur de 2-3000 de persoane), n-am putut sa constat ca de fapt sambata a fost mult mai bine din punct de vedere al publicului, fiind foarte dezamagit. Per total, dupa parerea mea n-au fost mai mult de 4-5000 de oameni intr-un spatiu care ar fi putut gazdui cu usurinta cam 15-20.000 de oameni.

Ma rog, cand spun ca "ar fi putut" ma refer la spatiul fizic, in metri patrati, deoarece din punct de vedere logistic organizatorii au avut mare noroc ca n-a prea venit lumea, deoarece facilitatile de la fata locului de abia au facut fata la publicul restrans care a venit. Ca idee, pe insula erau exact 13 toalete ecologice (plus inca alte 2-3 la VIP, unde pe la ora 19:00 era exact gol) si 20 de baruri mici (pe laturi) si unul mare si rotund (in mijloc) dar care vindeau (vorba vine, ca de fapt nu cumpara nimeni) aproape exclusiv racoritoare.

Berea, Ursus la draft, se vindea doar la 3 dintre aceste baruri, care se puteau identifica imediat dupa aglomerarea umana din fata lor. La barurile de bere se statea la coada pe principiul gramezii de rugby, adica fiecare pe unde putea. Baietii care turnau in pahare aveau viteza melcului mort iar cei care luau banii incercau din cand in cand sa te faca la rest cu celebra expresie "N-am sa-ti dau acum, hai tu mai tarziu". Timpul mediu de asteptare la bere varia intre 15 minute (daca aveai tupeu si te bagai in fata) si 30 de minute (daca stateai cuminte la coada). Desi pretul era unitar (4 RON pentru orice bautura), baietii cu rucsacii mobili incercau sa te faca la portofel, cerand care 5 RON care 6 RON (dupa fata sau dupa limba pe care o vorbeai, strainii beneficiind de un pret premium din start).

Acuma eu inteleg ca acest festival se numeste Cokelive si ca baietii de la Coca-Cola au incercat sa-si traga spuza pe sucuri in detrimentul berii, dar daca as fi avut de ales intre a vinde cu 50% mai putine sucuri din cauza berii (fericind astfel consumatorul platitor) si a pleca acasa cu porbagajul plin de mumu si alte mascari de la acelasi consumator care a fost fortat sa stea cu capu'n soare juma de ora sa-si ia o bere, n-as fi ezitat nicio clipa in a alege prima varianta. Problema este ca la noi inca este mai greu de inteles printre marketeeri ca experienta brandului este mult mai larga decat consumul produsului in sine si ca un consumator nemultumit iti poate face mai mult rau pe termen lung decat doua sticle de suc vandute in plus, dar asta e, nimeni nu s-a nascut invatat.

Daca ti-era foame, aveai de ales intre chipsuri si popcorn sau un sandwich cu snitel de pui (care probabil ca era sandwichul oficial al festivalului, deoarece alt model eu unul n-am gasit), la care se adauga un stand mare de inghetata Betty. La tigari aveai de ales intre L&M full flavor sau light (nu stiu daca aveau si alte marci sub tejghea, ca eu aveam stoc de acasa). Ca fapt divers, daca tot am vorbit de tigari, la standurile L&M era o oferta speciala care la doua pachete cumparate iti aducea gratis o frumusete de bricheta suficient de grea incat sa-i poti remodela dantura artistului daca ti-ar fi trecut prin cap s-o arunci pe scena, asta ca sa vedeti cat de justificata era confiscarea brichetelor personale pe motive de securitate de catre robocopii de la intrare.

In fine, ajungand si la muzica, i-am vazut pe baietii de la The Rasmus din pozitia culcat pe iarba cam de la 50 de metri de scena (putin mai in spate de turnul de control al sunetului, plasat la 35 de metri de scena). Desi nu m-au dat pe spate, nefiind neaparat genul meu, trebuie sa spun ca showul lor  a fost cat se poate de corect, avand o prezenta scenica destul de buna, cu interactiune cu publicul, cu vorbe romanesti spuse destul de bine si cu una bucata refren "Mai-a-hii-mai-a-ho-ho" care a facut deliciul publicului. Baietii au cantat pe inserate, cu apus de soare inclus in program si au incheiat cu "In The Shadow" (recunosc, singura lor piesa pe care o stiam), despre care au amintit ca are clipul filmat in Romania.

Dupa The Rasmus ar fi trebuit sa intre DJ Seb, dar in locul lui a intrat CD-ul cu Nightwish cam juma de ora, dupa care niste techno de incalzire pentru Prodigy, care desi erau anuntati la 22:05 au intrat pe scena cu doar cateva minute inainte de ora 23:00. desi organizatorii se laudau cu "extrabashii ceruti special de Prodigy", la fata locului  se auzeau mai degraba "extra-inaltele", care erau atat de prietenoase incat aproape iti dadeau sangele din timpane. Norocul meu a fost ca am venit dotat cu doape de urechi imprumutate de la The Lovely Wife, caci altfel imi lasam auzul pe acolo.

Desi eram setat sa-l vad si pe Vanilla Ice, sonorizarea de la Prodigy m-a dovedit cam dupa juma de ora si m-am retras tiptil catre Baraka sa-mi spal creierul cu Sunday People. La iesire, in timp ce asteptam taxiul, doi tineri au venit la mine sa-mi ofere invitatia lor pentru a doua zi, spunandu-mi ca ei nu mai calca nici morti pe acolo. Din pacate a trebuit sa-i refuz, deoarece nici pe mine nu ma mai tenta ideea de a reveni si duminica, dar macar le-am dat biletul meu sa-l dea la pachet cu invitatia lor, daca tot erau in mood de samariteni.

In fine, se putea mult, mult mai bine, mai ales ca locatia este foarte ofertanta pentru un festival, dar vorba lui Chivu din spotul Coca-Cola de acum doi ani: "Poate la anu'..."

Dupa cum va spuneam, vineri seara am fost la concertul lui Sophie Ellis Bextor. Acesta a avut loc la terasa Fratelli din complexul formerly known as Cutezatorii, sau, mai precis, in pacarea terasei, deoarece in terasa au avut acces doar cei cu invitatie VIP. La intrare toate bune si frumoase, niste fete simpatice cu cititoare de coduri de bare ne-au scanat invitatiile (impressive, I have to say!) si ne-au poftit inside. Aici tocmai prestau baietii de la The Pixels care au si terminat pana ce ne-am dumirit noi cum sta treaba.

Dupa The Pixels a urmat Tom Wilson cu un DJ set misto, dar foart prost pozitionat, deoarece lumea credea ca asculta muzica de fond, Tom fiind plasat undeva in stanga scenei, cam ascuns privirilor. In fine, cam pe la 22:30 a intrat si Sophie cu formatia din dotare. Vreau sa va marturisesc ca Sophie este mult mai sexy in the real life decat m-as fi asteptat, avand un look half fragile, half sexy vixen de iti venea sa faci ca Bocanila, dar sa trecem peste asta ca suntem oameni insurati si la casa lor :)).

Concertul a fost foarte corect, cu un sunet foarte bun si cu un playlist de tip best of (eu unul stiam toate piesele, ca sa nu mai zic de versuri, da' m-am abtinut cat am putut, ca sa nu par dubios printre kinderii care au ajuns la concert pe baza de cartela cumparata la Orange, fara sa fie neaparat in tema cu doamna care presta pe scena). In fine, concertul a durat cam o ora, timp in care Sophie a prestat cam tot ce se putea, de la "Music Gets The Best Of Me" si "Groovejet (If This Ain't Love Why Does It Feels So Good)" pana la "Murder On The Dance Floor".

Publicul a fost destul de rarefiat, cam 2000 de persoane dupa estimarea mea, lucru care imi dovedeste inca o data ca la noi n-a venit inca vremea in care sa se poata organiza evenimente de succes cu artisti din esalonul 2, lumea fiind inca atrasa doar de top artists de genul Depeche Mode, Shakira, George Michael sau Rolling Stones.

Un aspect ciudat dpdv organizare a fost absenta oricarei forme de alcool de la cele 4 baruri, care desi aveau umbrele Perroni serveau doar Coca-Cola, Sprite si Cappy, lucru destul de trist atunci cand vii la concert doar in tricou, pregatit fiind pentru ceva incalizitoare lichide :))). Acest mic impediment s-a rezolvat de abia la finalul concertului, dupa ce ne-am mutat in terasa, unde am combatut din greu cu domnul Jack, amestecat la deruta cu doamna Cola.

Overall eu am plecat (pe la 2 dimineata) cu un sentiment foarte misto, tinand cont ca am avut parte de un concert fain cu un artist pe placul meu, plus ca m-am vazut cu oameni dragi precum Radu (plus adorabila Blonda), Boo si Luf (care de cand s-au impacat pentru a enshpea oara nu mai scriu nimic pe bloguri dar sunt la fel de adorabili :))), The Fry Car Hunter (care a promis ca-si face blog da' inca se teme ca n-are nimic de spus) si inca alti 10-15 prieteni sau cunoscuti.

Show-ul a fost de mare exceptie. S-a auzit perfect, vocea lui George ne-a dat pe spate (nu, n-a cantat playback, asa cum se intreba lumea prin jur), scena formata dintr-un ecran gigantic si alte 4 mai mici, plus 4 balcoane pentru orchestra a fost impresionanta (toata partea tehnica a fost adusa de afara). Singura parte mai putin obisnuita in ceea ce priveste show-ul in sine a fost pauza de 20 de minute care a impartit concertul in doua jumatati de cate o ora fiecare.

George a reusit sa nu spuna "Hello, Budapest!", a coversat cu publicul, a cantat, a dansat si in general a facut cam ce se astepta lumea sa faca. Ma rog, mai putin momentul cu gonflabila de 20 metri reprezentandu-l pe Bush Jr. dandu-i exact (si explicit), scuzati expresia, muie catelusului britanic (aka Tony Blair). Lumea a mai aplaudat scenele homoerotice proiectate pe ecrane la un moment dat, precum si momentul in care George a dedicat o melodie "To the man I love", ceea ce inseamna ca suntem totusi mai putin homofobi decat ma asteptam, lucru cat se poate de admirabil.

In ceea ce priveste organizarea, aceasta nu a fost nici pe departe perfecta, principalele probleme fiind coada mare de la intrare (pe care eu din fericire am ratat-o, fiind ocupat cu traficul infernal si apoi cu gasirea unui loc de parcare) si insuficienta toaletelor (vorba lui The Lovely Wife, in momentul in care a vazut cozile de zeci de metri din fata toaletelor: "Deci ti-e clar ca n-o sa bem nimic in seara asta, da?"). Eu am intrat cu biletul intact (nu s-a obosit nimeni sa mi-l rupa) si desi m-am prezentat cuminte cu geanta deschisa la control nu s-a uitat nimeni in ea.

Publicul a fost prezent intr-un numar relativ mic, probabil speriat si de ploaia care statea sa cada (dar care din fericire ne-a ocolit). Estimarea mea este ca au fost cam 25.000 de oameni in total, peluza fiind aproape goala (organizatorii chiar au acoperit 6 sectoare cu o prelata, ca sa nu dea urat, iar in celelalte sectoare erau oameni doar din loc in loc), la fel si partea din spate a terenului, unde aveai loc s-o pui chiar de o miuta daca doreai. Tribunele 0, 1 si 2 au fost relativ pline, desi se mai zareau zone cu locuri goale. Cea mai mare aglomerare a fost in sectorul din fata scenei (unde am stat si eu). Btw, eu nu inteleg cum pot oamenii sa se bata pe bilete in tribune cand feelingul de concert pe care-l ai de acolo (mai ales pe Lia Manoliu) este cat se poate de diluat, dar ma rog, probabil ca romanul vrea mai degraba sa stea jos decat sa fie la 10 metri de artist.

In fine, celelalte chestii care m-au enervat la maxim (dar care nu au legatura neaparat cu acest concert, fiind o constanta a tuturor concertelor mari de pe la noi) au fost ridicarea fetelor pe umerii partenerilor (come on, eu am platit bilet sa am vedere la artist, nu vedere cu matale din spate! daca ai un metru juma' asta nu inseamna ca ai dreptul sa imi obturezi mie si altor 50 din spatele tau privelistea...) precum si filmarea si fotografierea obsesiva cu telefoanele mobile (cred ca aproape un sfert din cei care au fost la concert l-au vazut doar pe ecranul telefoanelor, fiind preocupati sa nu scape nimic nefilmat, lucru cat se poate de pointless dupa parerea mea).

Aseara cand am ajuns acasa am descoperit cu uimire ca pe strada mea (la mai putin de 100 de metri de mine) a rasarit una bucata cort de nunta tiganeasca, intins pe toata latimea strazii. Curios din fire, l-am intrebat pe tata (care fusese toata ziua acasa) care-i treaba cu cortul si cum de i-a lasat politia sa blocheze toata strada, ca sa aflu ca politia a venit atunci cand baietii montau structura si a plecat in timp ce montau prelata, fara sa faca nimic ca sa-i opreasca. Mai tarziu, dupa ce s-a intunecat, tiganii au pus-o si de un rehearsal ca-n filme, cu accent pe lautari (noroc cu termopanele care ne-au mai salvat cat de cat).

In fine, azi dimineata cand am plecat de acasa m-am trezit in fata portii cu toata flota de masini din dotarea Politiei Comunitare, iar cortul era inconjurat de politisti (dupa cum puteti vedea si in poza de mai jos). Acum ma intreb daca au inconjurat cortul ca sa-l demoleze sau doar ca sa-l protejeze de ceilalti vecini nemultumiti de ideea de a ocoli 1 kilometru ca sa ajunga acasa. Voi reveni cu un update mai pe seara, dupa ce ajung acasa.

Tocmai ce m-am intors de la Ad'Or, apogeul anual al publicitatii romanesti, si, plin de impresii proaspete (si de alcool :)) m-am gandit ca ar fi bine sa va fac si voua o scurta relatare de la fata locului. Ca de obice, gala anuntata la 20:30 a inceput pe la 22:00, deoarece publicitarii erau ocupati care cu fumatul pe afara, care cu intarziatul de bon ton. Locatia, ca de obicei, WT Plaza (come on, move on, guys!). Andi Moisescu, eternul prezentator (de pe vremea in care era relevant in industrie datorita defunctei emisiuni Marca Inregistrata) s-a prezentat la datorie cu aceleasi glume obosite, dar overall ok.

Sponsorul Interbrew a schimbat foaia, de la Stella Artois de anul trecut trecand la Bergenbier (si, evident, de la sticla de 0.33 la cutia de 0.5, fapt apreciat de publicitarii dornici mai degraba de alcool berechet decat de fite). Coca-Cola, celalalt sponsor important, si-a cam luat-o-n freza din prima, in momentul in care toata sala a aplaudat filmuletul Mountain Dew in care se mentiona ca principalul competitor (Sprite) a pus botul la campania cu snowboarderii care au protestat la INMH pentru zapada si a mentionat-o la loc de cinste pe site-ul propriu.

In rest, numai de bine, premii si nominalizari cacalau, pe principul Santa Clause ("nimeni nu pleaca cu mana goala"). Daca anul trecut juriul a fost mai mult decat terorist, lasand foarte multe categorii fara nominalizati (ca sa nu mai vorbim de premii), anul asta juriul a dat cat de mult a putut, uneori fara masura (au fost categorii cu cate 10 nominalizari si 3 premii!!!). In fine, au mai fost unele ciudateni, precum spoturi care nici macar n-au fost nominalizate in categoria in care s-ar fi incadrat dar care au fost nominalizate (si unele chiar au castigat) la categoria spotul anului sau agentii care au luat doua premii la aceeasi categorie dar au plecat acasa cu un singur trofeu deoarece organizatorii erau putin out of stock.

Si daca tot vorbim de ciudatenii, la aceasta editie s-au autoinvitat (desi ar fi putut foarte bine sa ne lase) domnul prezidente reconfirmat (deh, multi naivi in tara asta...), Basescul insusi in camasa electorala (da, aia galbena cu patratele bleu din postere, nu de alta dar ca sa-l recunoasca lumea, vorba unui creativ in viata), insotit de sepepisti imbracati casual, in tricouri negre mulate, de badigarzi la Bamboo (to blend in, ya know), plus una bucata mireasa (!!!) furata de la nunta din Sofitel si adusa la maimutele din Plaza. Pana la urma macar mireasa s-a scos, deoarece nasa (o duduie durdulie, imbracata in cea mai chicioasa rochie roz ever,  dar hotarata foc) l-a arestat pe Reconfirmatul si l-a dus catre nuntasii care nici nu-si imaginau ce onoare urma sa-i pocneasca.

<-- "Ad'Or sa ma pupati in cur, 'telectualilor! He-he-he!"
<-- "Fai, vezi ca asta ne bea to uischiul daca-l aduci la noi la nunta!"

In ceea ce priveste clasamentul, Leo Burnett a iesit (cum de altfel era de asteptat) din nou pe locul 1, gratificat cu titlul de Agentia Anului, titlu pe care Leo l-a luat al cincelea an la rand, precum a prezis Naumovici in 2001 (chapeau, frate, oricat ai fi tu de nesuferit!). Locurile urmatoare (numite in acest an gold, silver si bronze) au fost ocupate in ordine de GMP (al doilea an la rand pe locul 2, beneficiind de boicotul celor de la McCann), Propaganda (bravo, ba!) si TBWA Merlin (cred ca eram la bere cand au luat ei premii, deoarece nu prea stiu cu ce lucrari au strans punctele). In paranteza fie spus, Naumovici a anuntat off the record (comunicatul oficial urmand sa apara luni) ca nu va mai participa la Ad'Orul din 2008, urmand sa revina de abia in 2009, in speranta ca locul lasat liber la anul va fi disputat acerb de GMP & Co (lucru laudabil de altfel).

La petrecerea de dupa a ramas foarte putina lume, majoritatea retragandu-se catre alte carciumi (Leo la Garlic, GMP la Loggia, Propaganda la Nagual, Publicis la Mama etc.), nu inainte de a imbuca un fursec si o maslina din bufetul oficial.

Fry a ajuns si el prin diverse locuri, dupa care s-a retras in vastele apartamente pe la 6 dimineata ca sa va povesteasca si voua cum a fost. Somn usor!

Manat de un impuls brusc si oarecum enervat de problemele celor de la Astral, am decis sa-mi pun (si) Dolce.  Deoarece perioada de asteptare mi s-a parut  mult prea mare (30 de zile, come on!) am apelat la niste pile din dotare si, printr-o serie de interventii bine plasate, am reusit sa reduc perioada cam la 10 zile. In fine, pe 30 aprilie, cu o ora mai tarziu decat ora programata, au sosit baietii cu instalarea. Prima chestie foarte haioasa pe care am observat-o a fost ca unul dintre ei avea tricou cu Boom. :)

Ma rog, poate oamenii erau de la o firma care se ocupa de montaj pentru mai multi provideri de satelit. A doua chestie haioasa a fost momentul in care m-au intrebat daca am mufe, ca ei n-au. Evident ca nici eu n-aveam, dar le-am spus ca am in casa instalatia gata facuta, cu splitere si priza speciala de satelit (daca am inteles eu corect simbolul cu antena parabolica de pe priza cu pricina). Prima lor reactie a fost negativa, spunandu-mi direct ca n-o sa mearga prin instalatia mea si ca trebuie sa-mi traga cablu direct la set top box, adica sa dea o gaura prin perete si sa-mi insire cablul prin casa, la vedere. Dupa ce i-am convins sa incerce, au bagat un ochi la priza si au decis ca totusi s-ar putea sa mearga.

Dupa ce si-au terminat treaba afara (nu fara incidente, deoarece tata le-a cerut sa mascheze cablul exterior cat mai bine, lucru pe care ei l-au inghitit cam greu, deoarece presupunea mai multa munca si mai mult cablu), au trecut in casa, unde s-au benoclat ca vitelul la poarta 9 in multitudinea mea de cabluri si splitere din caseta tehnica a casei (deoarece atunci cand mi-am facut casa am insistat ca instalatia sa-mi permita mutarea televizoarelor cam peste tot, de unde si numarul impresionant de prize TV, fiecare cu cablul ei). Dupa ce le-a trecut uimirea au inceput sa caute cablul care ducea la priza de satelit (pe care au aprobat-o in final, nu inainte de a ma intreba daca e "d'aia cu condensator", intrebare ramasa evident fara raspuns).

Treaba asta le-a luat cam 2 ore, timp in care au reusi sa-mi bulverseze total atat cablul analog cat si cel digital, care pana sa-si bage ei manutele mergeau relativ bine. Problema s-a complicat atunci cand au scos toate cablurile din splitere dar tot nu l-au gasit pe cel bun, moment in care au decis sa-mi scoata priza (pe motiv ca "are niste litze in ea dom'le") si sa lege cablul pe direct, prin metoda "izolir band". In acest moment a inceput sa mearga Dolce, dar Astralul era tot in piua. Solutia baietilor a fost simpla: "pai renuntati la Astral!". Ei bine nu, n-am vrut sa renunt la Astral, nu pentru ca i-as iubi prea tare ci pentru ca pe Dolce n-am M6, BBC World si BBC Prime, in vreme ce pe Astral da.

Dupa inca o ora de chin (si doua telefoane la electricianul care mi-a facut instalatia) baietii au reusit in fine sa puna cablurile la loc in splitere, dupa care s-au carat elegant.

Dupa trei zile de butonat pot sa va spun despre Dolce ca este relativ ok, mult mai stabil ca Astral Digital, fara macro blocuri si cu un ghid TV complet. Evident ca are si probleme, cum ar fi imaginea o idee mai intunecata pe plasma (pe televizorul normal e ok), un mic delay intre imagine si sunet in momentul in care schimbi canalele rapid (dar care se regleaza dupa cateva secunde) si niste freeze-uri pe imagine care se rezolva daca schimbi canalul.

Si din punct de vedere programe, Dolce sta foarte bine, avand spre exemplu pachetele complete HBO (HBO, HBO Comedy, Cinemax 1 si 2) sau AXN (AXN, SCI-FI si Crime), dar totusi de aici si pana la tanti aia din spot care se teleporteaza in lumea prajiturilor gigantice care nici nu ingrasa mai e cale lunga. 

Coca-Cola a anuntat oficial aseara intr-o conferinta de presa tinuta la Music Club perioada, locatia si trupele ce vor canta la festivalul Coke Live (nume ce a fost ales sa inlocuiasca varianta initiala - Rock'n'Coke - deoarece, potrivit unor informatii din interior, turcii, owneri pe brandul R'n'C, au facut scandal cand s-a aflat prin presa ca si Romania vrea sa foloseasca acest nume fara sa-i intrebe). Festivalul va avea loc intre 23 si 24 iunie pe insula de pe Lacul Morii (locatie luata initial in calcul si de baietii de la Oricum pentru festivalul Stimultan 2007).

Dupa cum se stia deja, headlineri vor fi Prodigy (in aceeasi seara cu evenimentul Bob Sinclar organizat de One Events la Arene, btw), Incubus, The Rasmus si The Cult (pe care eu i-am vazut live anul trecut la Exit si pot sa va spun ca sug big time). Lor li se vor adauga multe trupe de la noi (inclusiv brontozaurii de la Iris, pe care i-a lasat Felicia Filip sa se mai joace si ei putin de-a rockul, cu conditia sa se intoarca devreme acasa fara sa miroasa a bautura ca porcii), niste DJs de afara (Tom Novy fiind cel mai important) si de la noi, plus surpriza emisiunii, nici mai mult nici mai putin decat Vanilla Ice!!!!

Acum daca ne gandim ca Events, compania care se ocupa de partea organizatorica a acestui festival, a mai organizat recent niste evenimente  precum ABBA MAGIC (care era de fapt un show de look alikes care faceau playback pe piesele lui ABBA) sau NO MERCY (care de fapt era un show Animal X - anuntat initial la Polivalenta si apoi mutat pe sest la Bamboo - in care a fost invitat doar unul din cei trei membri ai formatiei No Mercy), nu m-as mira foarte tare ca acest Vanilla Ice sa fie de fapt un DJ de la noi sau de la bulgari care sa presteze sub acest nume. However, daca intr-adevar este vorba despre za real shit Vanilla Ice, white rapper-ul de la inceputul anilor '90 convertit apoi la hardcore rock, eu m-as duce sa-l vad doar ca sa imi aduc aminte de liceu si de Super Channel. So far la el pe site nu apare nimic, dar nu e timpul pierdut. Ma rog, eu oricum ma duc, cel putin in ziua cu Prodigy, pe care i-am ratat cand au mai fost la noi.

In rest, nici un detaliu (inca) despre pretul biletelor sau abonamentelor, dar presupunerea mea este ca biletul zilnic va fi undeva intre 50 si 70 de lei iar abonamentul pe 2 zile va fi undeva intre 100 si 120 de lei.

Campania de teaser pentru Coca-Cola Zero se apropie de final, noul produs urmand sa fie lansat zilele urmatoare. Daca pana acum campania a avut elemente oarecum clasice (un spot si niste machete de presa care trimit la site-ul decezero.ro) azi a aparut un nou element, de data asta mai inovativ. Este vorba despre inlocuirea literei "o" din textele de pe site-ul GSP cu un "0" rosu (dupa cum puteti vedea in captura de mai jos). Acest "0" are si un link, deocamdata inactiv, dar care probabil va fi activat catre site-ul oficial la lansare.



Trecand peste faptul ca aceasta smecherie devine destul de deranjanta dupa cateva articole, dupa parerea mea inlocuirea literei "o" este putin confuzanta, deoarece distinctia intre litera "o" si cifra "0" este foarte mica si poate trece neobservata (sau ma rog, neinteleasa, deoarece fiind cu rosu, bold si font mai mare cam sare in ochi). Eu as fi inlocuit mai degraba cifra "0" cu cuvantul "ZERO" in scoruri (de exemplu 1-ZERO in loc de 1-0).

Anyway, am testat Coca-Cola Zero intens in Santorini si pot sa va spun ca zeama in sine este foarte buna, avand un gust aproape identic cu cel al Pepsi Max (acesta fiind si principalul competitor, deoarece Zero se va adresa barbatilor si va avea o campanie macho, bazata pe atitudine nu pe low calories).

Si daca va intrebati cum va arata packagingul, iata-l mai jos.



[LATER EDIT:  un post interesant pe aceeasi tema si la Zoso]
[LATER EDIT 2: Compania Coca-Cola a avut aproximativ aceeasi abordare (lansarea unui blog fake pentru Zero) si la lansarea internationala de anul trecut, motiv pentru care si-a cam luat-o big time de la bloggeri pana si-a cerut scuze, dupa cum puteti citi aici]

Domnia Sa, Primarele Vanghele a primit o invitatie surpriza de la Academia Catavencu sa vina sa zica si el doo vorbe la lansarea Almanahului AC. Surpriza cea mare n-a fost ca l-au invitat (caci doar Marean a adus din nou conceptul de almanah in top of mind-ul pulimii) ci ca a si venit sa-si tina speech-ul la lansarea cu pricina, dupa cum puteti citi in acest articol din Cotidianul (de unde e imprumutata si poza de mai jos).



Si daca tot s-a dus la lansare, a bagat si un speech scris de cineva smart enough sa-l faca pe Marean cat se poate de cool in ochii intelectualilor din targetul Catavencu, cam la modul "care este" cool sa-l asculti pe Margineanu cantand manele. Ca sa vedeti despre ce vorbesc, luati de ascultati discursul viitorului primare de Capitala (asta daca n-o candida Jiji pana la urma, asa cum se zvoneste).

As seen in any Romanian park:



As seen in any Australian park (this one is from Sydney and it was taken by my lovely wife last spring):


No comment.

Basescu a scos biletul si l-a acuzat pe Tariceanu de apartenenta la o oligarhie a petrolului. Tariceanu a contraatacat si l-a acuzat pe Basescu de apartenenta la o alta oligarhie, a constructiilor de drumuri. Problema e ca amandoi au dreptate si ca la anul, cu putin efort si oaresce curatenie prin partid, Geoana va castiga fluierand.

++++++++

Clujenii s-au declarat revoltati ca nu au putut urmari live travaliul Monicai Columbeanu din cauza ca un post local care emite pe frecventa B1TV pe anumite segmente orare le-a bagat pe post la ora respectiva un talk show pe teme crestine. Probabil ca Gigi Becali va interveni si in acest caz si va merge personal la Cluj sa nasca chiar el in fata telespectatorilor dezamagiti.

++++++++

Unul dintre cele mai imbecile spoturi din ultima vreme este cel facut de Tempo pentru ziarul Ziua, cu psihopatul ala care se rasteste la cuiere, capsatoare sau fotolii. Ce n-am inteles eu inca este daca psihopatul, care conform spuselor sale nu era in pat cu lampa pentru "informatia aia" ci pentru o alta chestie, pana la urma a futut-o sau nu.

Zavoranca a intrat in PRM pe post de consilier de imagine (!) pentru Tribunul Neamului. Ne putem imagina primul sfat dat de magraoanca Marelui Om Medical: "Sefu', ca sa ai imagine beton io zic sa faci ce am facut eu: iti bagi silicoane, il iei de barbat pe Pepe, spargi nasu' la niste paparazzi si te certi la OTV cu ma-ta! Succes garantat, sa mor io!". Si daca tot am vorbit de OTV, se observa un trend la PRM de racolare a moftangiilor care isi fac veacul pe la Diaconescu prin emisiune. Deci, mai intai Andrei Iucinu, adevaratul fiu al lui tac-su, acum Cherida si se pare ca pe final de an se pregatesc de admitere in partid Prigoana, Bahmutanca si Crima din Primaverii.

++++++++

De Ziua Nationala a Romaniei, in loc sa ne bucuram cum ar fi cazul noi ce facem? Pai scoatem armata in strada, punem coroane de flori la diverse monumente prafuite si dam cu soboruri de preoti pe unde se poate. Punem pariu ca daca guvernantii o mai tin tot asa, in maxim zece ani romanii o sa sarbatoreasca 4th of July cu mai mult entuziasm decat 1 Decembrie?

++++++++

Pe aeroportul din Bacau, o cursa Carpatair a calcat un cal la decolare. Si mai avem tupeu sa radem de indieni, ca au aeroport cu bariera, unde sta avionul sa treaca trenul...

Dupa ce liberalii s-au alintat putin cu ideea comisarului european Vosganian si asta doar pana ce Basescu si-a rezolvat problema cu instalarea unui democrat la MApN, iata ca avem un nou comisar european in persoana independentului Leonard Orban, fratele liberalului chitarist cu acelasi nume. Pana aici nimic  anormal, razbunarea lui Basescu aplicata la propunerea de comisar inaintata de Tariceanu fiind oarecum previzibila in contextul in care este destul de clar ca lui Traian nu i-a picat deloc bine decapitarea Monei Musca de catre gasca tariceana. Chestia haioasa este portofoliul comisarial care-i va reveni Romaniei prin intermediul domnului Orban, si anume portofoliul multilingvismului. Trecand peste faptul ca acest portofoliu este la fel de important precum cel al unui adjunct de copil de mingii, potrivirea este oarecum fireasca deoarece, se stie, noi romanii suntem beton la limbi. Cururi sa fie... 

++++++++

Bodu, acest Lex Luthor al lui Jiji Becali, acest Zorro haiducu' Vizantea (care fura de la bogati si nu dadea la nimeni) al fiscalitatii, s-a gandit sa faca un misionariat fiscal pe taramurile pagane ale liceenilor care, se presupune, nu ar fi mari fani ai banilor personali varsati sub forma de taxe si impozite la buget. Pana aici nimic aberant, caci doar tanara generatie trebuie obisnuita cu ideea taxelor, nu? Pai da, dar stati sa vedeti la ce copy de campanie s-a gandit nea Bodu, copy desprins parca din spotul ala imbecil la Krax in care niste creativi autisti si-au dat cu parerea despre cum vorbeste targetul in slangul de liceu.

Deci luati de cititi: "Suna nasol. Nu-ti convine. Te si oftici. Frate, dar daca - fereasca Dumnezeu - te imbolnavesti? Pai, daca dai la timp banul la fisc, nu mai platesti spitalul". Motivant si inaltator, nu? Ducand logica bodiana mai departe, probabil ca urmatoarea campanie va avea un mesaj mult mai agresiv (sustinut si de research-ul care va demonstra ca prima campanie nu a fost suficient de incisiva) care va suna cam asa: "Auzi, gushtere? Sa-si spui lu' tac'tu sa plateasca taxele alea mai repede ca daca nu v-am spart la nas pe toti, 'reatzi ai dreaq de evazionisti penali!"

+++++++

Patronii lantului de cafenele Turabo Cafe investigheaza posibilitatea deschiderii de cafenele sub acelasi brand si pe piata ceha. Explicatia reala a acestei decizii nu este una economica, cum declara patronii cu pricina, ci una legata de Irinel, care dupa ce a rezolvat Parisul, Coasta de Azur, Mallorca si Germania, vrea sa mearga acum si la Praga, unde are neaparat nevoie de un loc de parcare familiar, deoarece Rolls-ul lui e obisnuit sa fie parcat doar pe trotuar in fata la Turabo, langa Maybach-ul lui Jiji.

Vineri seara, imediat cum a trecut spre aeroport ultima masina din coloana oficiala francofona, baietzii au si saltat ghivecele de flori amplasate la inceputul saptamanii in rondul de la Piata Presei. Azi dimineata cand mergeam spre birou, aceeasi baieti strangeau cu simt de raspundere steagurile cu francofonia (pe alea romanesti le-au lasat, totutsi, ca sa nu se mai chinuie sa le puna inapoi de 1 Decembrie). Se pare ca maine urmeaza luminitele alea din carosabilul din Piata Victoriei, dupa care probabil ca o sa racaie si asfaltul proaspat pus in ultima vreme.

+++++

Sunt mari sanse ca de la anul sa avem doua echipe in Champions League (adica Dinamo, calificata direct, si Steaua, daca reuseste sa treaca din nou de turul premilinar). Pe langa mandria patriotica ce ne cuprinde la asemenea veste, cea mai nashpa chestie va fi ca vom mai pupa meciuri de genul Chelsea - Barcelona sau Real - Manchester doar in primavara, deoarece in fiecare marti si miercuri din toamna vom avea parte pe Pro TV doar de chinurile echipelor noastre in lupta de a nu primi prea multe goluri.

+++++

Cea mai mare adunatura de manelisti din Bucuresti a putut fi admirata vineri seara la Paul Van Dyk, la Polivalenta. Era plin de tricouri D&G, AJ sau Puta Madre, de ochelari tip muscoi si de blonde penale atarnate de muschi tatuati. Horror!

Aseara, prin bunavointa unuia dintre sponsorii Champions League, am fost invitat la meciul Stelei contra celor de la Lyon. Despre meci nu prea cred ca am ce sa va mai spun, decat ca imediat dupa golul lui Carlos (am mai spus-o, mare bafta sa te califici in grupe cu Carlos in poarta) spiritele s-au linistit si lumea a inceput sa se distreze, numarand cate pase gresite ii trebuie lui Nesu pana sa dea una buna (multe, va spun eu) sau facand glume cu pronuntat caracter sexualo-incestuos despre francofonie.

In ceea ce priveste organizarea, fata de ultimul meci european al Stelei la care am fost, lucrurile s-au imbunatatit dramatic, probabil pe motiv de morcov in cur de la UEFA, care daca la Cupa UEFA te lasa sa te joci de-a 45.000 de bilete vandute in timp ce pe stadion ai 60.000 de oameni, la Champions League te pazeste mai ceva ca aurolacii pe Jiji, la urcarea in Mai-Bac. De departe cea mai mare imbunatatire s-a facut remarcata in ceea ce priveste respectarea locurilor inscrise pe bilete. Daca pana acum la intrebarea "Aveti bilet cu loc aici?" primeai un raspuns de genul "Da' ce, ba, te crezi la teatru sa se tina locurile? 'Te'n gat pe mata in alta parte pana nu-ti curbez lumina ochilor" de la cate vreun magraon doi-pe-doi cu damf de usturoi, acum situatia a fost cu totul alta, cel putin la tribuna 1 unde am stat eu. Fiecare si-a respectat locul, cu exceptia cazurilor in care s-au mai facut oaresce schimburi ca sa se reuneasca familii asezate pe acelasi rand dar separate de cateva locuri deoarece probabil ca asa a vrut muschiul la niste tanti de la casele de bilete.

Si daca tot am vorbit despre locuri, hai sa vorbim si despre scaune. Probabil ca daca ati vazut meciul la televizor ati remarcat ce frumos stralucesc scaunele in lumina reflectoarelor, dand o impresie de curatenie perfecta. Aceasta impresie poate fi intarita si de reportajele despre modernizarea stadionului Ghencea care au umplut buletinele de stiri in ultima vreme. Ei bine, daca ati fi fost pe stadion ati fi avut parte de o mare surpriza, deoarece toate scaunele de la tribuna 1 beneficiau de un strat praf atat de gros incat daca ai fi adaugat putina apa ai fi putut sa cresti cate un ghiocel pe fiecare scaun! Chiar ma intreb, la cate jdemii de euro s-au bagat in tribuna oficiala si in gazonul cu incalzire, drenaj si sistem de irigatii care iese din pamant, din iarba verde, nu s-au mai gasit inca doua-trei sute sa se plateasca niste baieti de la REBU sa dea cu un furtun si niste shampon pe scaune inainte de meci? Personal cred ca, la cat jeg era acolo, scaunele alea n-au mai vazut apa de pe vremea cand la tribuna 1 nu era inca montat acoperisul desi daca ma gandesc bine aratau ca si cum acum ar fi fost descoperite de Indiana Jones in mormantul din desert, dupa doua mii de ani de uitare. Anyawy, acum am inteles si de ce suta aia de suporteri lyonezi de langa noi a stat in picioare tot meciul, nu de bucurie ci de scarba...

In rest, ca aproape de fiecare data cand ma duc pe stadion, am avut norocul sa stau in fata unuia dintre cei mai creativi spurcati la gura din Romania, care a tinut moralul sus in intreg sectorul in care eram noi. Tot in acelasi sector dar de aceasta data exact in spatele meu trebuie sa fi stat probabil campionul mondial la "halit-samantza-de-floare-viteza", deoarece altfel nu imi explic cum de fiecare data cand ma ridicam cateva clipe sa vad vreo faza mai incinsa ma trezeam cu scaunul plin ochi de coji de bomboane agricole. Sau ma gandesc ca ala din spatele meu s-o fi ginit ca tin cu Dinamo (prea aveam un zambet larg pe fata la 0-2... :)) si si-o fi pastrat intentionat cojile la gingie, asteptand ocazia sa le decarteze la mine pe scaun din cand in cand. Noroc cu baietii lu' Oli, ca nu m-au tinut prea des in picioare.

O alta surpriza, de data asta placuta, a fost tabela video, care desi se pare ca e doar temporara, pana vine aia mai bengoasa de un milion de euroi, si-a facut treaba foarte bine, aratandu-ne tot felul de statistici in timpul meciului precum si rezultatele celorlalte partide care se disputau la aceeasi ora. In plus, in pauza si la final am avut parte si de highlights-urile tuturor celorlalte meciuri, cu goluri, ratari, tot tacamul. Chestia asta a fost probabil gandita ca sa vada si cei de pe stadion rezumatele de dupa miezul noptii de la Pro TV, pentru ca la ce meleu rutier a fost la iesire cu siguranta ca nu le-a mai apucat niciunul. Tinand cont de toate astea, plus ca am ajuns cu greu pe la 2 noaptea acasa, ma gandesc serios sa declin invitatia pentru meciul urmator, chiar daca e vorba de cel cu Real Madrid.

In alta ordine de idei, dar tot in legatura cu fotbalul, in seara asta am vazut cateva minute din primul episod al mult promovatului serial "La Urgenta" (ce nume imbecil...) de pe TVR1, episod intitulat tematic "Meciul". Din ce am citit in presa (ca n-am avut rabdare sa ma uit mai mult de 5 minute) se pare ca in acest episod e vorba despre o batalie intre dinamovisti si stelisti, batalie soldata cu mult sange si dintzi pe jos ale carei victime ajung sa fie reparate de Piersic-Al-Mic. Faza cea mai tare din acest episod este aceea ca mai toate personajele din spital se uita la meciul Dinamo - Steaua . Pai cum de ce e tare? Pai pentru ca din motive de veridicitate au lasat comentariul meciului pe fundal, iar ascultand acest comentariu te bufneste rasul brusc. Mai intai, primii jucatori de la Dinamo de care auzi in comentariu sunt Alexa, Grigorie si Zicu, ceea ce iti  afecteaza putin senzatia de feeling de actualitate. Mai apoi, auzi comentatorul povestind despre agresivitatea suporterilor din ce in ce mai accentuata, "mai ales acum, dupa golul egalizator al Stelei", pentru ca dupa numai un minut acelasi comentator sa spuna ca "deja ne aflam in minutul 82 iar scorul este in continuare 0-0". Bai nenea, daca insistati sa mai puneti si pe viitor coloana sonora de meci cu comentariul original, macar lasati niste flacai s-o editeze, caci duduile astea care s-au ocupat i-au cam futut feng-shuiul lu' saracu Gradinescu, ca parca a lui era vocea aia.

Stau foarte prost cu timpul zilele astea, deci ca sa nu va las cu ochii-n sun o sa incep in curand retrospectiva posturilor din anul de bologging care s-a incheiat pe 12 septembrie. Pana atunci, niste chestii pe scurt.

1. Stiti care sunt cele mai reusite transferuri facute de Dinamo in aceasta vara? Ei bine, transferurile Plesan la Timisoara si Zicu la Rapid! Daca s-ar mai transfera si Borcea, undeva, cu curca la raze...

2. Last week cand veneam spre birou m-am nimerit in spatele dubei lui Nelu. Cum care Nelu? "Nelu-duba lunga", of course, deoarece asa scria pe spatele dubei in loc de acel sticker boring cu "long vehicle" scris pe un pechinez shoricar extralung. Se pare ca Nelu are duba nu doar lunga ci si rapida, pentru ca pana sa apuc eu sa-i fac poza cu telefonul a si zbughit-o...

3. Aseara la Realitatea se vorbea despre accidentul de pe autostrada. Stirea a inceput cam asa: "Cel mai grav accident de pana acum...". Hopa! Atentie maxima garantata. Dupa o mica pauza de respiratie duduia a continuat "...de pe autostrada Bucuresti - Pitesti...". Well, at least eram martorii unei premiere, asta pana in momentul in care (dupa o alta pauza de suspans) duduia si-a incheiat fraza cu "...din acest an.". WTF? Parca ma uitam la un titlu din epoca de aur a Evenimentului Zilei, cand afisa pe prima pagina cu litere gigantice un titlu de genul "COSTEL POATE SA MEARGA PE APA" iar cu litere minuscule in subtitlu "in visele sale"... Tot OTV ramane de baza, macar acolo stii ca te aburesc aia pe fatza.

4. La Famous Brands e promotie la Converse, ocazie cu care mi-am luat aseara o frumusete de baschetzi negri imprimati cu graffiti-like cartoons (EDIT: precum cei de mai jos) la doar 89 RON (!), ceea ce va doresc si voua daca mai apucati (ca idee, afara costa 80 de dolari, asa ca pretul de la Famous Brands e almost moka...)