Articles in category Sobieski si romanii

Ce credeti ca mi-au vazut ochii in seara asta pe toti stalpii de afisaj din centrul Varsoviei? Un poster cu Nea Nicu, frate! Da, exact Za Nea Nicu, aka Impuscatu', si asta in conditiile in care pe stalpii respectivi spatiul este impartit intre 50Cent, Joe Cocker, Within Temptation, Korn sau The Cure (toate aceste nume urmand sa presteze la Varsovia in curand), fapt care-l ridica pe Maretul Carmaci la nivel de superstar (recunosc, m-am simtit la fel de mandru ca si cand as fi vazut un poster cu Hagi... mandria asta nationala it's a freaky thing, ya' know... dupa o vreme ajungi de te bucuri pana si daca vezi o eticheta multilingva care are si versiunea in romana pe vreun sampon la supermarket).

Dupa ce am facut putin research am descoperit ca posterul cu pricina (pe care-l puteti admira mai jos) anunta o expozitie cu tema "Comunismul Romanesc" organizata de Institutul Cultural Roman, expozitie care va avea vernisajul marti la Palatul Culturii (un fel de Casa Scanteii in varianta poloneza). Promit ca o sa incerc sa ajung la vernisaj ca sa va povestesc cum se vede comunismul nostru de la ei.

Asa cum v-am promis, iata si review-ul festivalului Coke Live care a avut loc weekendul trecut la Cracovia, so fasten your seat belts and start reading.

Fata de varianta romaneasca, care s-a focusat pe Lola maseuza si pe Gigi punatorul de corturi, festivalul polonez a fost comunicat cum trebuie, cu focus pe headliners. In Varsovia era plin de postere si de billboarduri mari si rosii, cu numele festivalului, numele headlinerilor (in ordinea Rihanna, Akon, Faithless, Lily Allen, Common) si desenele alea pe care Coca-Cola le foloseste peste tot in campania globala. Costul unui 2-day pass a fost de 150 de zloti (roughly 128 de ron), biletele de o zi fiind pe undeva pe la 80 - 90 de zloti.

Daca la editiile anterioare festivalul a avut drept locatie un mare parc situat la o aruncatura de bat de centrul vechi, anul asta, din motive de prezervare ecologica a parcului cu pricina (care este un fel de rezervatie naturala), locatia s-a mutat pe un camp apartinand muzeului aviatic din Cracovia, undeva la mama dracu' fata de centru, lucru oarecum enervant, mai ales ca noi am stat exact in centru vechi, unde taxiurile nu au acces iar autobuzele nici atat.

In fine, dupa vreo 20 de minute de mers pe jos in cautarea unui taxi (deoarece am respins din start ideea mersului cu autobuzul, nu de alta dar n-am reusit sa ne prindem de unde ar trebui sa-l luam si mai ales unde ar trebui sa coboram) am gasit unul la gara si am pornit-o spre festival. Soferul de taxi, ca orice mosulet care se respecta, era bezna in ceea ce priveste viata culturala a tineretului cracovian, cuvintele "Coke Live" sau "music festival" netrezindu-i nicio emotie, drept urmare a trebuit sa-i aratam ce scrie pe bilet, in speranta ca e si adresa pe acolo.

Un sfert de ora mai tarziu, taxiul ne-a lasat la 2-300 de metri de intrarea principala, deoarece la polonezi exista obiceiul (constatat de noi si la concertul Rolling Stones) ca politia sa nu lase nicio masina, fie ea si taxi cu clienti inauntru, sa opreasca in zona intrarii. La intrarea in festival nu era inghesuiala de niciun fel, treaba fiind foarte relaxata. Dupa ce ne-am preschimbat biletele in bratari (modelul acela din material textil brodat, nu cele din plastic, pe care la noi le falsifica toata lumea) am intrat in zona de festival si am cautat instinctiv food court-ul principal, pe care l-am gasit imediat, fiind exact langa intrare.

Ca sa va faceti o idee de ansamblu, locatia festivalului avea o forma de triunghi ascutit, cu main stage-ul pe baza si cu celelalte doua scene (Coca-Cola si Burn) situate in varful opus al triunghiului. In spatele main stage-ului era campingul care din cate mi-am dat eu seama nu parea prea populat. de la main stage pana la celelalte doua scene era un mare tapsan de iarba, cu exceptia unei alei pe care erau insirate diverse chioscuri cu prostioare, de la vata pe bat si jeleuri la tricouri si insigne.



Revenind la foodcourt, aceasta avea pe perimetru o zona de bar Heineken (vreo 40 de dozatoare), o zona de bar Coca-Cola si Burn (frigidere fara numar), un truck de la Jacobs care servea cafelute precum si multe corturi unde sfaraiau gratarele si pocneau popcoarnele. In incinta festivalului, toate produsele se cumparau pe baza de tokenuri, acestea nefiind de plastic (ca la B'estival) ci de hartie, aducand putin cu banii de Monopoly. Valoarea unui cupon era de 3 zloti, iar preturile variau de la 1 cupon (orice produs Coca-Cola in afara de Burn) si 2 cupoane berea pana pe la 20-30 de cupoane pentru nu stiu ce tricou hand made.

O chestie absoult ciudata si cat se poate de enervanta a fost interdictia de a iesi cu berea din food court, aceasta trebuind sa fie consumata la botu' calului, in tarcul cu pricina. Asta n-ar fi fost o problema, mai ales ca in foodcourt erau o multime de mese, banci si umbrelute unde ai fi putut sta la shpritz, doar ca din foodcourt aveai o vedere perfecta doar la laterala scenei principale, frumos invelita in plastic negru. Nu sunt convins daca aceasta interdictie tinea de vreo lege locala (pe motive de acces minori and stuff) sau de o prostie de genul "ia sa nu mai bea astia atata bere, ca avem sucuri de vandut", precum s-a intamplat la festivalul omonim din Bucuresti.

In fine, am baut berea in timp ce pe scena mare presta o trupa de raggae locala (total neimpresionanta, de unde ascultam noi) si ne-am conversat putin cu o fata din Romania care ne-a auzit vorbind romaneste si ne-a abordat surprinsa (ea era de 4 ani in Cracovia, lucrand impreuna cu sotul la o firma de IT), Cracovia nefiind tocmai locul unde sa dai de romani. Ce ne-a distrat a fost replica ei sincera "daca v-as fi auzit la Paris sau Roma, m-as fi facut ca ploua, dar aici mi s-a parut surprinzator sa aud romaneste". Ce-i drept, si noi ne facem ca ploua cand auzim romaneste prin strainatate, deci am inteles-o perfect.

Dupa ce am dat o tura de recunoastere (si am fost serviti cu alune si migdale trase in zahar ars si scortisoara de un nenea care, culmea, ne-a vorbit si el in romaneste), ne-am instalat pe iarba cam la 30 de metri de scena in asteptarea lui Lily Allen, care era anuntata in program la ora 19:00, dar care a aparut pe la 20:00, in timp ce un alpinist se chinuia inca sa instaleze cel de-al doilea ecran (nu ca ar fi fost de vreun folos, deoarece de la baza scenei se proiecta o lumina rosie orbitoare care scotea in evidenta bannerele Coca-Cola din lateralele scenei, facand in acelasi timp imposibila vizionarea proiectiilor).

Lily a aparut cu ochelari de soare retro (tip Jackie O), imbracata intr-o rochita baby doll si insotia de o trupa de baieti cu intrumente vopsite in verde fluorescent. Prima parte a concertului a fost foarte raggae ca sound, de abia de pe la jumatate incolo incepand sa sune precum Lily Allen cea de pe album. Overall, Lily a fost ubercute si naturala, a ras nonstop, si-a cerut scuze intr-un mod absolut adorabil de fiecare data cand a considerat ca a cantat aiurea si a recunoscut ca nu mai poate canta la chitara pentru ca are unghiile prea lungi (dar a promis ca si le taie in curand). Big up for Lily!



Pana sa inceapa Akon am mai dat o tura pe la corturi. La cortul Burn (inconjurat de niste butoaie care ardeau spectaculos) presta o trupa poloneza numita Plastic, cu o gagica la voce si cu un sound foarte electro, dar destul de boring, drept pentru care ne-am mutat in cortul Coca-Cola unde niste lituanieni pe nume Saules Kliosas (care au reprezentat Lituania si la Eurovision) cantau un fel de funk rock cu influente disco, avand un vibe foarte misto (dupa cum puteti vedea mai jos intr-un live de la un alt festival).

SAULES KLIOSAS LIVE

Maine plecam din nou la Cracovia, de data asta cu un scop precis, si anume festivalul Coke Live, deci voi fi away pana duminica seara, dar promit ca ma revansez cu partea a doua a travelogului despre Cracovia si cu impresiile despre festival.

Line-up-ul de pe main stage arata cam asa:
 

Sincer, cel mai mult ma intereseaza Lily Allen (deoarece pe Faithless tocmai ce i-am vazut la B'estival), dar sunt curios sa vad daca domnul Common se ridica la nivelul recomandarilor pe care le-am primit despre dumnealui de la prietenii care sunt mai into hip-hop ca mine. Despre Akon pot doar sa spun ca de fiecare data cand vad spotul ala la Orange ma binedispun brusc, pe cuvant, zici ca piesa a fost compusa exact pentru animalutele ala doua simpatice, iar despre Rihanna, I don't know... sper doar sa nu fie cazul sa am nevoie de-o "am-ba-rela" la festival. :)

And one more thing: sper sa fie putin mai bine organizat decat Coke Live-ul de la noi, despre care am scris la vremea respectiva aici.

Cum va spuneam saptamana trecuta, marti seara ne-am luat bilete la concertul baietilor de la !!! (chkchkchk). Concertul a avut loc la Hard Rock Cafe, care este situat exact in centru, oarecum la subsolul unui mare mall (cu un design futurist, dupa cum vedeti in pozele de mai jos). Zic oarecum pentru ca desi HR Cafe este la -1, accesul se poate face atat din strada - unde au o zona speciala de parcare pentru choppere :) - cat si dintr-un fel de curte interioara in care se ajunge coborand pe niste scari tip amfiteatru (curte interioara unde au concertat si Vlaicu Glocea si Electric Brother acum o luna, btw).



Asa cum va imaginati, Hard Rock Cafe este oarecum kitsch, cu diverse memorabilia insirate pe pereti, de la chitara lui Keith Richards la outfitul cu sutien ascutit al Madonnei (toate originale, apparently), cu un perete intreg acoperit cu jumatati de chitari electrice, infipte in perete ca niste rafturi si cu plasme pe care se difuzau clipuri rock, care mai noi (Godsmack sau RHCP) care mai oldies (David Bowie).

HRC este mai degraba restaurant decat bar, meniul fiind frate cu cel de la Champions-ul nostru din Marriott, full de nachos, tortillas, burgeri gigantici, onion rings si alte chestii din zona TexMex, nu neaparat foarte ieftine (asta ca sa stiti ce o sa va astepte cand s-o deschide si la Bucuresti cam in cateva luni, pe locul fostei sali de bowling si biliard de langa Pavilionul H). Ca idee, o farfurie (foarte mare, de altfel) de home made nachos cu un topping foarte generos de branza si legume a costat cam 30 de zloti, adica in jur de 26 de ron iar o bere locala la draft - 11 zloti (cam 9.5 ron). Cocktailurile clasice costau intre 20 si 30 de zloti, dar cocktailurile speciale "rock'n'roll" (don't ask, I have no idea what was so rock'n'roll about them) sareau usurel de 50 - 60 de zloti, ceea ce nu le facea foarte populare (de fapt majoritatea, ca de altfel cam ca peste tot in Polonia, era axata pe bere).



Noi am ajuns regulamentar la ora 20:00 (asa cum era scris pe bilet), dupa ce am dat o tura de recunoastere prin mall-ul cu pricina (in care nu fusesem inca). La intrare am primit bratari albastre si am fost poftiti inside, unde era cam gol si plin de mese, lucru oarecum neasteptat. deoarece era asa de gol, am gasit o masa foarte bine plasata, cu vedere perfecta la scena, ne-am comandat platoul de nachos despre care va povesteam mai sus si doua beri, una normala la draft (pentru mine) si una speciala cu lime (pentru The Lovely Wife), si ne-am pus pe asteptat.

La inceput am crezut ca am luat ceva tzeapa, deoarece eram singurii cu bratara, restul fiind consumatori normali care beau, mancau si se veseleau fara sa fi platit ca noi 55 de zloti fiecare pe biletul de intrare. Dupa o vreme insa (cam pe cand marca Danciulescu la Roma, dupa cum prompt ma informa prietenul Boggy, prin sms) baietii au inceput sa stranga mesele, mai intai cele din fata scenei si mai apoi cele din zona noastra. Dupa ce ne-am mutat cu masa cam de 3 ori (initial ne-au pus strategic, dupa un mare stalp cu poza lui Rod Stewart in tinerete si exact sub jetul de aer conditionat, care sufla asa de tare incat ne facea valuri in paharul de bere) ne-am gasit un loc foarte bun, cu vedere perfecta la scena si exact in fata barului, ideal pentru refill-urile ce au urmat.

Intre timp a inceput sa soseasca si publicul, care ziceai ca vine de la MNAC sau de la Web, foarte hip & trendy, punctat cu cativa expati (genul clasic, de Planters, nu ca noi, care incercam sa blend in :)) si niste cupluri de gay (mai ales fete) care flirtau intr-un mare fel in jurul unor pahare de vin.

In fine, concertul a inceput cam pe la 22:00 (adica exact cand egala Lazio, pentru conformitate), moment in care zona din fata scenei era deja full. Spatiul dedicat concertului nu era foarte mare, fiind aproximativ egal ca dimensiuni cu Music Clubul din Bucuresti, iar dupa estimarea mea la concert nu erau mai mult de 2-300 de persoane, surprinzator de putini pentru o trupa care a trecut cam pe la toate marile festivaluri din vara (inclusiv Benicassim sau Sziget), dar suficient cat sa faca clubul sa arate foarte plin.



Showul in sine a fost foarte tare, baietii de la !!! fiind in mare forma. Ei au dialogat cu publicul folosind cele doua cuvinte invatate in poloneza, primul fiind "gencuie" (care nu se scrie asa, dar asa se pronunta si care inseamna "multumesc") iar al doilea fiind nemuritorul "curva" (care inseamna, ati ghicit, exact acelasi lucru ca in romana, fiind insa incarcat de conotatii mult mai profunde la ei, deoarece este considerat injuratura maxima).

De remarcat a fost faptul ca pe scena a prestat si o gagica de culoare, rasa in cap si bine facuta (un fel de GI Jane tocmai venita din Irak, dupa cum a observat The Lovely Wife) care a dat din plamani tot ce a putut, primind ovatii la greu. Desi ma asteptam s-o pastreze pentru final, !!! au strecurat "Must Be The Moon" (care a sunat cam ca in clipul de mai jos) pe la jumatatea concertului.

!!! (chkchkchk) - "Must Be The Moon" (Live)


In incheiere va las cu un fragment mai lung dintr-un alt concert al celor de la !!!, ca sa va faceti o idee cam cum a stat treaba, si sper sa-i vedem si la noi la anul, poate la B'estival 2008.
 

Hotararea de a merge la Cracovia in weekend sa sarbatorim ziua mea a fost luata la impuls, cu o zi inainte, fara sa avem nimic aranjat. Dupa ce am facut un research scurt pe net, am hotarat sa eliminam varianta hotel (pe motiv de localizare si de pret, majoritatea hotelurilor fiind relativ departe de centrul vechi, sau foarte scumpe in caz ca erau localizate ok) si am ales un apartament pe care l-am rezervat elegant, de pe net, cu confirmare telefonica.

Tinand cont de recomandarile de prin Lonely Planet si de pe niste site-uri despre Polonia precum si de comoditatea noastra proverbiala, am decis sa mergem cu trenul, nu cu masina, fapt ce s-a dovedit o experienta in sine. Gara din Varsovia seamana oarecum cu gara din Constanta, cu diferenta ca peroanele, in  numar de 8, sunt la subsol, ca inr-o statie de metrou mai mare. La toate casele de bilete erau cozi iar toate informatiile erau afisate, evident, doar in limba poloneza, asa ca am lasat-o pe The Lovely Wife cu bagajele si am inceput sa caut o casa de bilete mai foreign tourist friendly, pe care am si gasit-o imediat la biroul Wasteels, cu o doamna la ghiseu care vorbea engleza, care acepta carduri si la care nu era coada.

Plin de entuziasm (si oarecum indus in eroare de conceptul de "intercity fast train" si de poza de sageata albastra de pe site-ul cefereului polonez) am hotarat de unul singur ca n-o sa murim timp de trei ore fara un sfert la clasa a doua, mai ales ca in mintea mea clasa a doua la sageata albastra era cam la fel cu clasa intai, asa ca am prestat rapid la cumpararea biletelor, ca sa-i fac o surpriza lui The Lovely Wife. Ce-i drept, surpriza a fost destul de mare si a fost imediat urmata de niste vorbe care nu se pot reproduce si de niste priviri criminale, evident, toate la adresa mea si a ideii mele de calatorie tip student fara bani. Argumentul ca e mai romantic asa n-a contat prea tare, asa ca am suportat tratamentul tacerii sugestiv-acuzative pana ce ne-am suit in tren.

Cand am ajuns in tren la compartimentul nostru, surpriza s-a transformat in soc, deoarece trenul era tipul standard, ca la noi, cu mentiunea ca era intr-o stare jalnica, precum un personal care duce navetisti prin sudul tarii de la Calafat la Videle. Compartimentul nostru era full, toate locurile (in afara de ale noastre) fiind ocupate de niste baieti simpatici (modelul cocalar de Craiova, cu maieu si lantzic), placut mirositori a transpiratie, care fumau mahoarce in compartiment (am uitat sa va spun ca nu doar ca am luat la clasa a doua, ci am mai cerut si la fumatori, ca boul) si care tocmai o pusesera de o mica salata cu castraveti si ceapa pe un ziar.

Va dati seama ca privirile acuzatoare care veneau pana atunci de la The Lovely Wife s-au transformat brusc in flacarile iadului, si, dupa aproximativ 2 minute de stat in compania baietilor simpatici, am fost trimis sa inspectez posibilitatea de a ne muta cu tot cu bagaje in vagonul restaurant, ceea ce am si facut. Vagonul restaurant era si el tot de clasa a doua iar inauntru mirosea predominant a cremwursti, ceea ce era oricum un mare upgrade fata de compartimentul nostru initial. Faza cea mai haioasa in acest vagon restaurant era ca scaunele nu erau scaune de tren, prinse in podea, ci scaune din acelea de birou, cu cadru metalic, care se balanganeau in toate directiile in functie de miscarea trenului.

In fine, dupa aproape trei ore, doua sandvisuri, trei cafele si doua beri fara alcool (deoarece ca sa ne putem pastra locul in vagonul restaurant a trebuit sa fim consumatori constanti) am ajuns in gara din Cracovia, care aduce foarte mult cu gara din Sinaia, avant acelasi tip de stalpi retro, din fonta sau fier forjat. Dupa inca aproape o ora (in care The Lovely Wife s-a dus sa cumpere biletele de intoarcere cu mana ei, sa fie sigura ca nu mai am initiative de interactiune culturala si olfactiva cu low life-ul polonez) am luat-o spre centru pe jos, gara fiind foarte aproape de zona pietonala, unde era situat apartamentul si unde oricum n-am fi putut ajunge cu taxiul.

Dupa ce am luat cheile de la biroul de cazare, am ajuns cam in 10 minute la apartament, care de fapt era o garsoniera destul de draguta, cu o bucatarie complet utilata si cu o baie mica dar foarte curata. Locatia garsonierei a facut toti banii (63 de euro pe noapte), aceasta fiind situata la exact 30 de metri de piata centrala, in inima centrului vechi. Accesul la garsoniera se facea printr-un gang care era impartit cu un club numit Carpe Diem II (cu muzica mainstream de dans) si cu un bar studentesc foarte dragut, cu muzica alternative si electro (unde am incheiat de altfel fiecare seara, cu niste whisky cola cam la jumate de pret fata de celelalte baruri prin care am fost) dar al carui nume n-am reusit insa sa-l aflu.

Fiind deja aproape seara, am iesit rapid in oras, am dat o tura de recunoastere prin piata centrala (foarte similara ca stil cu Piata Sfatului din Brasov, desi avea si un feeling de Italia sau Spania) si ne-am oprit la o terasa sa bem ceva rapid. Dupa o bere si o tatanka (adica vodka Zubrowka cu suc de mere), ne-am intors in camera sa ne imbracam mai serios (combinatia geaca subtire plus tricou nefiind nici pe departe suficienta seara) si am luat-o inapoi la pas sa gasim un loc dragut de dinner, pe care l-am gasit la o terasa numita Grill 15/16 (no idea why, poate ca asta o fi fost numarul strazii) si unde am prestat ceva gratare stropite cu Mateus Rose (vinul nostru portughez preferat, pe care baietii il serveau ca in Portugalia, in pahare de sampanie si frapiera tailor made pentru sticla de Mateus, plus cu o mica fitza, dopul fiind lasat pe o farfurioara de pe masa, asa, la impresia artistica). Ca sa va faceti o idee, masa a costat (cu tot cu vin) in jur de 160 de zloti, adica in jur de 125 de ron (din care vinul era exact jumate)

Dupa dinner am incercat sa gasim un jazz bar cu muzica live (urmand indicatiile din Lonely Planet), dar se pare ca acesta a fost transformat in pub normal intre timp, asa ca, dupa ce am mai inspectat cateva secunde un alt jazz bar dintr-o pivnita, am ajuns (condusi de sunetul de concert care se auzea vag) la un alt pub numit Alchemia, unde se canta live. Noi am nimerit in seara in care canta o trupa numita Setup, cu o gagica simpatica la voce, doi nerds la chitari si cu tobele pe computer, care cantau intr-un mod absolut nespectaculos coveruri pe tip Trupa 13 sau Jukebox Band. In fine, chiar si asa, senzatia de muzica live este cu totul alta fata de muzica de pe CD si ma mira ca la noi inca nu a inceput sa se miste piata de carciumi mai serios in aceasta directie. Cum va spuneam mai devreme, seara am incheiat-o in barul studentesc din gang, unde se punea Fischerspooner si PJ Harvey iar populatia arata cam ca la Web.

Restul aventurilor noastre la Cracovia urmeaza in partea a doua a acestui travelogue, dar pana atunci va las sa admirati niste poze cu Cracovia by night (Old Town Main Square).

Asa cum va spuneam acum ceva vreme, datorita plecarii in Polonia a trebuit sa dau biletele la Rolling Stones dar am avut norocul sa-i prind in concert la Varsovia, si, cu scuzele de rigoare pentru intarziere (datorata lipsei internetului imediat dupa concert) va povestesc acum pe scurt cum a fost.

Aici hype-ul n-a fost atat de mare ca in Romania, probabil si datorita faptului ca Stones nu erau la prima vizita pe meleaguri poloneze, ci la a treia, prima datand chiar de prin anii '70, cand Stones erau in culmea gloriei iar la noi venea sa cante doar Ala Pugaciova. Ca sa va faceti o idee, daca la noi concertul a fost sponsorizat de Vodafone care l-a transformat in pilonul principal al campaniei lor de comunicare pe prima jumatate a anului, la polonezi sponsor principal a fost un brand local numit Sphinx, care este un lant de restaurante fast food tip Ruby Tuesday si care nu s-a omorat prea tare cu comunicarea (in afara de niste meniuri speciale "rock'n'roll" si de niste bannere pe la restaurante).

Bilete s-au gasit pana in ultima zi fara probleme, atat online cat si la punctele de vanzare din mall-uri, desi cu cateva zile inainte se zvonea ca s-ar fi terminat. Concertul a fost in pericol de a fi anulat sau amanat, deoarece pica exact in perioada de doliu national pentru polonezii care au murit in accidentul de autocar din Franta, dar pana la urma acest lucru nu s-a intamplat.

Concertul a avut loc intr-un fel de parc din complexul hipic, mai precis pe iarba pe care de obicei se organizeaza concursuri de sarituri si dresaj, langa hipodrom. Acest parc este pur si simplu imens, avand cateva hectare bune, fiind o locatie perfecta pentru un festival. Organizatorii au construit doua tribune laterale, centrul fiind lasat liber pentru publicul cu loc in picioare. Zona centrala a fost si ea impartita in 3 categorii, eu avand bilet in a doua, adica exact in zona unde a ajuns scena mobila la finalul showului.

Biletele au fost mai scumpe fata de Romania, in zona mea (gazon B) pretul fiind de 265 de zloti, adica undeva in jur de 220 de lei. Cel mai ieftin bilet normal (gazon C) costa 165 de zolti (cam 135 de lei), iar cel mai scump (gazon A) 415 zloti (cam 340 de lei). Biletele VIP erau in jur de 800 de zloti, deci cam ca la noi, adica overall scump, chiar si pentru salariile lor, mai mari ca ale noastre. Probabil ca acesta a fost si motivul pentru care n-a fost tocmai full, dupa estimarea mea fiind in jur de 30-35.000 de persoane.

Din punct de vedere al organizarii am fost foarte placut impresionat, incepand de la relaxarea filtrelor de control (3 la numar, dintre care unul la intrarea in parc, altul la 100 de metri de intrare, unde se dadeau bratarile in functie de biletul fiecaruia si al treilea la accesul in fiecare zona in parte), continuand cu numarul incredibil de mare de toalete ecologice (eu am numarat peste 300!) si de puncte de vanzare de bere (peste 20 de corturi mari care vindeau Carlsberg simplu sau cu sirop de zmeura - yack! - si care erau separate de cele destinate vanzarii de apa si sucuri).

In ceea ce priveste mancarea, aceasta a fost din belsug, deoarece sponsorul Sphinx si-a adus o multime de corturi in care sfaraiau gratarele cu carnati, frigarui, copanele si un soi de mici polonezi, pe care eu n-am avut curiozitatea sa-i testez.

Prima chestie nasoala a fost aceea ca nu te lasau cu berea, sucul sau mancarea in zonele de gazon din fata si nici in tribune, singura zona in care se puteau consuma diverse chestii lichide sau solide fiind zona de gazon C. A doua chestie nasoala a fost vremea cainoasa, deoarece tot timpul zilei a plouat marunt ca la noi in noiembrie iar seara a batut vantul, a mai picurat si a fost un frig turbat (eu tremuram bine in conditiile in care eram imbracat cu tricou, bluza groasa, geaca si fular, plus ca mi-a inghetat mana pe bere la propriu, fara exagerari). In acest context meteorologic era distractiv sa vezi promoterii unei banci (sponsor secunar al evenimentului) care incercau sa seduca lumea cu sticle de apa moka, sticle asezate in multe stive (in forma de half pipe) de 6x4 metri si care au ramas aproape neatinse (mai putin la final, cand mai pleca lumea cu cate un bax de apa la subsioara ca suvenir de le Rolling Stones).

Despre concert ce sa va mai spun, caci probabil ca l-ati vazut si voi la Bucuresti. Ma rog, pe mine unul nu m-a dat pe spate nici ca muzica (bunicii sunt cam pa in mod clar, noroc cu Ronnie Wood care a mai dres busuiocul, ca daca-l lasau pe Keith singur pun pariu ca adormea pe scena cu jointul in coltul gurii, si cu Mick, care mai mult a tzopait decat a cantat, dar asta e, la varsta lor nu ma asteptam la prea mult). Showul in sine a fost dragut, cu artificii si pocnitori asa, cu un vag feeling de early '90s si cu Mick citind de pe o foaie diverse chestii amuzante in poloneza (inclusiv gluma cu "nice dress but cheap shoes" care se pare ca e parte din playlist in tot turneul).

La final scena a luat-o la vale pana exact in dreptul nostru si, deoarece partea din spate a zonei noastre de gazon era aproape goala, am reusit sa ne mutam fara niciun efort exact in fata scenei, la 8 metri de Mick&Co, unde am stat pana a luat-o scena inapoi, dupa care ne-am retras strategic pe bisul cu "Satisfaction" ca sa prindem un taxi fara imbulzeala.

Una peste alta, un concert care a meritat vazut doar asa, pentru ideea de Rolling Stones si pentru faptul ca s-ar putea ca acest concert sa fie printre ultimele ale formatiei (la varsta lor nu se stie niciodata cum le mai iese un cocotier plin de amfetamine in fata si dau coltul pe furis).

Si pentru ca industria de live este foarte dezvoltata in Polonia, o sa va mai povestesc in curand cum a fost la !!! (care se citeste "chkchkchk" si care este una dintre trupele underground foarte hot la ora actuala, fiind pe afisul multor festivale europene in vara asta; ei canta la Hard Rock Cafe pe 14 august), la Coca-Cola Live Fest (care va avea loc pe 24-25 august la Cracovia, cu headliners Faithless, Rihanna, Akon, Lilly Allen si Common), la M People (pe 7 septembrie) sau la Ayo (pe 10 septembrie).

M-as mai fi dus si la festivalul de la Sopot (un fel de "Cerbul de Aur meets Mamaia" in varianta poloneza, dar care are ca headliners anul asta nume precum Norah Jones, Sophie Ellis Bextor sau toata crema disco, in frunte cu Gloria Gaynor, Village People, Sister Sledge, Kool & The Gang sau Hot Chocolate), dar cade in ultimul weekend din august, cand eu o sa fiu in tara pentru Delta Fest, ceea ce va doresc si voua.

In incheiere, o poza low quality (facuta cu telefonul) cu mine dardaind de frig cu un sfert de ora inainte de inceperea concertului.

Pe scurt, inca n-am internet acasa, chestie care ma umple de draci, deoarece cel mai apropiat punct in care pot sa ma conectez este un internet cafe dintr-un mall, lucru cat se poate de enervant, tinand cont ca acest internet cafe este situat in Game Zone sau ceva similar, adica la bowling, biliard, air hockey si alte chestii care mai de care mai zgomotoase care fac imposibila stationarea in locanta mai mult de 1 ora.

Pe lung, in teorie ar fi trebuit sa am internet prin ADSL imediat dupa mutare, deoarece routerul wireless (pe care-l cheama Livebox si vine de la TP, adica un fel de Romtelecom polonez) ma astepta acasa iar conexiunea era deja facuta (pe hartie). Dupa ce l-am instalat corespunzator (cu ajutorul proprietarului, care a facut pe interpretul intre mine si call center-ul TP, pana sa ne prindem ca baietii vorbesc si engleza) am dat de "LEDUL MORTII" (asa cum am ajuns sa-l alint de ceva vreme incoace), led care in loc sa stea cuminte aprins, blinkaie repede, chestie care in limbaj tehnic polonez inseamna "problem, yu mast ueit ui cec za line".  Ma rog, au "cec za line" cam o saptamana, pana ce au ajuns la concluzia ca mai bine o schimba, chestie care a mai durat o saptamana (timp in care mi-au futut si telefonul fix, semn bun, zicea proprietarul, cica asta inseamna ca ei chiar lucreaza la linie si nu doar ne aburesc). Dupa ce au schimbat linia am asteptat cu emotie schimbarea la fata a ledului ala din "blink-blink-blink" in "bliiiiiiiiiiiiiiiiink-bliiiiiiiiiiink" sau in "no-blink-at-all", lucru care evident ca nu s-a intamplat inca, desi in fiecare zi mi se promite invariabil de la call center ca de maine o sa mearga dar "ui mast tu ueit".

In paralel cu "ui mast tu uiet" am incercat si doua solutii alternative de internet mobil, dar prima nu s-a potrivit (cardul nefiind compatibil cu MacBook Pro) iar a doua, de la Orange, desi se potriveste in slot nu merge de nici un fel so far, cica n-are SIM-ul inside, desi il are, trust me.

Anyway, sper ca o sa ies din aceasta situatie foarte enervanta cat mai curand, moment in care (dupa ce ma voi imbata de bucurie) voi reveni la ritmul de posturi cu care v-ati obisnuit. Pana atunci "ui must tu ueit" putin...

Dragilor, sa stiti despre mine ca sunt bine sanatos, am ajuns in Tara Leshilor, m-am instalat frumos la noua casa unde am reusit sa ma "cablez" la posturile romanesti just in time ca sa aflu ca "Romania se topeste", ca "norul toxic ne ameninta"sau ca "romanii mor pe autostrazile Europei", si asta doar la prima citire din headline-urile Realitatii TV (acest nou "Stirile de la ora 17:00").

Aici e foarte cald ziua (dupa standardele poloneze, adica undeva in jur de 30 de grade) si racorel seara (nu prea mai stai in tricou dupa ora 21:00), ceea ce va doresc si voua. Daca reusiti sa cititi acest post inseamna ca aveti acces la net, ceea ce imi doresc si mie, deoarece so far n-am reusit sa-mi instalez netul acasa si acum stau intr-un internet cafe jalnic din mall-ul Galeria Mokotow sa-mi descarc cele 300 de mailuri primite in ultimele zile si sa va dau un semn despre mine din Varsovia. Tinand cont ca internetul trebuie sa vina de la TP (adica Romtelecomul lor), toata lumea m-a asigurat ca daca ei spun (la call center-ul elegant, cu operatori care vorbesc engleza foarte bine) ca rezolva in maxim 24h asta se traduce liber prin minim o saptamana (daca ai noroc), deci aparitiile mele online o sa fie mai rare in perioada imediat urmatoare (asta daca nu da norocul peste mine si incepe sa-mi mearga netul acasa).

Acum va las putin, ca trebuie sa ma duc sa-mi iau bilete la Rolling Stones pentru miercurea viitoare, asta ca sa nu regret prea tare ca a trebuit sa renunt la biletele pe care le luasem pentru Romania. Chipintaci!

In episodul de azi va prezint livingul casei din Varsovia, featuring una bucata semineu, un loc de luat masa cu deschidere spre bucatarie si o frumoasa priveliste catre gradina. Livingul (impreuna cu bucataria deschisa si cu zona de luat masa) acopera cam jumatate din parter (cam 80mp), restul fiind impartit intre cele doua garaje, doua bai, un dormitor de oaspeti si un laundry room.

Asa cum va promiteam, revin cu niste poze ale casei din Varsovia. Casa este foarte, foarte misto, este amplasata intr-o zona rezidentiala din sudul Varsoviei si are o gradina minunata pe care va invit s-o admirati mai jos (pozele sunt facute in mai, cand am vizitat pentru prima oara Polonia). More to come soon.

Nu, nu cu blogu' ci cu casa, si nu in alt cartier ci in alta tara. Briefly, The Lovely Wife a primit un job de expat in tara cu presedintele frate geaman cu primul ministru si cu steag ca al lui Dinamo, also known as Polonia (sau Polska, pre limba lor pe care probabil ca o vom invata si noi cat de cat in cei minim doi ani pe care-i vom petrece pe acolo).

Deja compania de moving ne-a impachetat si expediat cam tot ce-aveam prin casa (de la canapele si tacamuri pana la Wii si iMac), noi urmand sa ne mutam efectiv vineri pe la pranz. Cu aceasta ocazie am inaugurat o noua categorie numita "Sobieski si romanii" in care voi incerca sa povestesc pe scurt sau pe lung aventurile noastre pe meleaguri poloneze. Pana una alta, mai jos aveti un short preview al viitoarei noastre case din Varsovia (cu 5 dormitoare numai bune de primit oaspeti, asa ca daca va bate gandul, lasati-ma sa stiu).