Hotararea de a merge la Cracovia in weekend sa sarbatorim ziua mea a fost luata la impuls, cu o zi inainte, fara sa avem nimic aranjat. Dupa ce am facut un research scurt pe net, am hotarat sa eliminam varianta hotel (pe motiv de localizare si de pret, majoritatea hotelurilor fiind relativ departe de centrul vechi, sau foarte scumpe in caz ca erau localizate ok) si am ales un apartament pe care l-am rezervat elegant, de pe net, cu confirmare telefonica.

Tinand cont de recomandarile de prin Lonely Planet si de pe niste site-uri despre Polonia precum si de comoditatea noastra proverbiala, am decis sa mergem cu trenul, nu cu masina, fapt ce s-a dovedit o experienta in sine. Gara din Varsovia seamana oarecum cu gara din Constanta, cu diferenta ca peroanele, in  numar de 8, sunt la subsol, ca inr-o statie de metrou mai mare. La toate casele de bilete erau cozi iar toate informatiile erau afisate, evident, doar in limba poloneza, asa ca am lasat-o pe The Lovely Wife cu bagajele si am inceput sa caut o casa de bilete mai foreign tourist friendly, pe care am si gasit-o imediat la biroul Wasteels, cu o doamna la ghiseu care vorbea engleza, care acepta carduri si la care nu era coada.

Plin de entuziasm (si oarecum indus in eroare de conceptul de "intercity fast train" si de poza de sageata albastra de pe site-ul cefereului polonez) am hotarat de unul singur ca n-o sa murim timp de trei ore fara un sfert la clasa a doua, mai ales ca in mintea mea clasa a doua la sageata albastra era cam la fel cu clasa intai, asa ca am prestat rapid la cumpararea biletelor, ca sa-i fac o surpriza lui The Lovely Wife. Ce-i drept, surpriza a fost destul de mare si a fost imediat urmata de niste vorbe care nu se pot reproduce si de niste priviri criminale, evident, toate la adresa mea si a ideii mele de calatorie tip student fara bani. Argumentul ca e mai romantic asa n-a contat prea tare, asa ca am suportat tratamentul tacerii sugestiv-acuzative pana ce ne-am suit in tren.

Cand am ajuns in tren la compartimentul nostru, surpriza s-a transformat in soc, deoarece trenul era tipul standard, ca la noi, cu mentiunea ca era intr-o stare jalnica, precum un personal care duce navetisti prin sudul tarii de la Calafat la Videle. Compartimentul nostru era full, toate locurile (in afara de ale noastre) fiind ocupate de niste baieti simpatici (modelul cocalar de Craiova, cu maieu si lantzic), placut mirositori a transpiratie, care fumau mahoarce in compartiment (am uitat sa va spun ca nu doar ca am luat la clasa a doua, ci am mai cerut si la fumatori, ca boul) si care tocmai o pusesera de o mica salata cu castraveti si ceapa pe un ziar.

Va dati seama ca privirile acuzatoare care veneau pana atunci de la The Lovely Wife s-au transformat brusc in flacarile iadului, si, dupa aproximativ 2 minute de stat in compania baietilor simpatici, am fost trimis sa inspectez posibilitatea de a ne muta cu tot cu bagaje in vagonul restaurant, ceea ce am si facut. Vagonul restaurant era si el tot de clasa a doua iar inauntru mirosea predominant a cremwursti, ceea ce era oricum un mare upgrade fata de compartimentul nostru initial. Faza cea mai haioasa in acest vagon restaurant era ca scaunele nu erau scaune de tren, prinse in podea, ci scaune din acelea de birou, cu cadru metalic, care se balanganeau in toate directiile in functie de miscarea trenului.

In fine, dupa aproape trei ore, doua sandvisuri, trei cafele si doua beri fara alcool (deoarece ca sa ne putem pastra locul in vagonul restaurant a trebuit sa fim consumatori constanti) am ajuns in gara din Cracovia, care aduce foarte mult cu gara din Sinaia, avant acelasi tip de stalpi retro, din fonta sau fier forjat. Dupa inca aproape o ora (in care The Lovely Wife s-a dus sa cumpere biletele de intoarcere cu mana ei, sa fie sigura ca nu mai am initiative de interactiune culturala si olfactiva cu low life-ul polonez) am luat-o spre centru pe jos, gara fiind foarte aproape de zona pietonala, unde era situat apartamentul si unde oricum n-am fi putut ajunge cu taxiul.

Dupa ce am luat cheile de la biroul de cazare, am ajuns cam in 10 minute la apartament, care de fapt era o garsoniera destul de draguta, cu o bucatarie complet utilata si cu o baie mica dar foarte curata. Locatia garsonierei a facut toti banii (63 de euro pe noapte), aceasta fiind situata la exact 30 de metri de piata centrala, in inima centrului vechi. Accesul la garsoniera se facea printr-un gang care era impartit cu un club numit Carpe Diem II (cu muzica mainstream de dans) si cu un bar studentesc foarte dragut, cu muzica alternative si electro (unde am incheiat de altfel fiecare seara, cu niste whisky cola cam la jumate de pret fata de celelalte baruri prin care am fost) dar al carui nume n-am reusit insa sa-l aflu.

Fiind deja aproape seara, am iesit rapid in oras, am dat o tura de recunoastere prin piata centrala (foarte similara ca stil cu Piata Sfatului din Brasov, desi avea si un feeling de Italia sau Spania) si ne-am oprit la o terasa sa bem ceva rapid. Dupa o bere si o tatanka (adica vodka Zubrowka cu suc de mere), ne-am intors in camera sa ne imbracam mai serios (combinatia geaca subtire plus tricou nefiind nici pe departe suficienta seara) si am luat-o inapoi la pas sa gasim un loc dragut de dinner, pe care l-am gasit la o terasa numita Grill 15/16 (no idea why, poate ca asta o fi fost numarul strazii) si unde am prestat ceva gratare stropite cu Mateus Rose (vinul nostru portughez preferat, pe care baietii il serveau ca in Portugalia, in pahare de sampanie si frapiera tailor made pentru sticla de Mateus, plus cu o mica fitza, dopul fiind lasat pe o farfurioara de pe masa, asa, la impresia artistica). Ca sa va faceti o idee, masa a costat (cu tot cu vin) in jur de 160 de zloti, adica in jur de 125 de ron (din care vinul era exact jumate)

Dupa dinner am incercat sa gasim un jazz bar cu muzica live (urmand indicatiile din Lonely Planet), dar se pare ca acesta a fost transformat in pub normal intre timp, asa ca, dupa ce am mai inspectat cateva secunde un alt jazz bar dintr-o pivnita, am ajuns (condusi de sunetul de concert care se auzea vag) la un alt pub numit Alchemia, unde se canta live. Noi am nimerit in seara in care canta o trupa numita Setup, cu o gagica simpatica la voce, doi nerds la chitari si cu tobele pe computer, care cantau intr-un mod absolut nespectaculos coveruri pe tip Trupa 13 sau Jukebox Band. In fine, chiar si asa, senzatia de muzica live este cu totul alta fata de muzica de pe CD si ma mira ca la noi inca nu a inceput sa se miste piata de carciumi mai serios in aceasta directie. Cum va spuneam mai devreme, seara am incheiat-o in barul studentesc din gang, unde se punea Fischerspooner si PJ Harvey iar populatia arata cam ca la Web.

Restul aventurilor noastre la Cracovia urmeaza in partea a doua a acestui travelogue, dar pana atunci va las sa admirati niste poze cu Cracovia by night (Old Town Main Square).