Pe scurt, inca n-am internet acasa, chestie care ma umple de draci, deoarece cel mai apropiat punct in care pot sa ma conectez este un internet cafe dintr-un mall, lucru cat se poate de enervant, tinand cont ca acest internet cafe este situat in Game Zone sau ceva similar, adica la bowling, biliard, air hockey si alte chestii care mai de care mai zgomotoase care fac imposibila stationarea in locanta mai mult de 1 ora.

Pe lung, in teorie ar fi trebuit sa am internet prin ADSL imediat dupa mutare, deoarece routerul wireless (pe care-l cheama Livebox si vine de la TP, adica un fel de Romtelecom polonez) ma astepta acasa iar conexiunea era deja facuta (pe hartie). Dupa ce l-am instalat corespunzator (cu ajutorul proprietarului, care a facut pe interpretul intre mine si call center-ul TP, pana sa ne prindem ca baietii vorbesc si engleza) am dat de "LEDUL MORTII" (asa cum am ajuns sa-l alint de ceva vreme incoace), led care in loc sa stea cuminte aprins, blinkaie repede, chestie care in limbaj tehnic polonez inseamna "problem, yu mast ueit ui cec za line".  Ma rog, au "cec za line" cam o saptamana, pana ce au ajuns la concluzia ca mai bine o schimba, chestie care a mai durat o saptamana (timp in care mi-au futut si telefonul fix, semn bun, zicea proprietarul, cica asta inseamna ca ei chiar lucreaza la linie si nu doar ne aburesc). Dupa ce au schimbat linia am asteptat cu emotie schimbarea la fata a ledului ala din "blink-blink-blink" in "bliiiiiiiiiiiiiiiiink-bliiiiiiiiiiink" sau in "no-blink-at-all", lucru care evident ca nu s-a intamplat inca, desi in fiecare zi mi se promite invariabil de la call center ca de maine o sa mearga dar "ui mast tu ueit".

In paralel cu "ui mast tu uiet" am incercat si doua solutii alternative de internet mobil, dar prima nu s-a potrivit (cardul nefiind compatibil cu MacBook Pro) iar a doua, de la Orange, desi se potriveste in slot nu merge de nici un fel so far, cica n-are SIM-ul inside, desi il are, trust me.

Anyway, sper ca o sa ies din aceasta situatie foarte enervanta cat mai curand, moment in care (dupa ce ma voi imbata de bucurie) voi reveni la ritmul de posturi cu care v-ati obisnuit. Pana atunci "ui must tu ueit" putin...