Luati de vedeti si niste poze de pe net, pana ma intorc eu cu pozele mele.
Le Meridien Athenee Plaza Bangkok
Napasai Resort Ko Samui
See ya soon!
Articles in category Good vibrations
Cel mai bun remediu pentru depresia de inceput de an este o vacanta la soare, asa ca de maine pana pe 11 februarie ma gasiti tocmai in Thailanda. Mai intai voi sta 3 zile in Bangkok, la Le Meridien Athenee Plaza iar mai apoi ma voi bucura timp de o saptamana de soarele, plaja, piscina si palmierii de la Napasai Boutique Resort din Ko Samui, unde voi sta intr-un private sea view hill cottage, ceea ce va doresc si voua. :)
Luati de vedeti si niste poze de pe net, pana ma intorc eu cu pozele mele.
Le Meridien Athenee Plaza Bangkok
Napasai Resort Ko Samui
See ya soon!
Luati de vedeti si niste poze de pe net, pana ma intorc eu cu pozele mele.
Le Meridien Athenee Plaza Bangkok
Napasai Resort Ko Samui
See ya soon!
Dupa bradul "all
gold" din 2005 si cel "chocolate" de anul
trecut, anul asta am schimbat registrul si am impodobit o minunatie de
brad cu decoratii din pai, rachita si lemn precum si cu jucarii de plus cu
aspect foarte retro, toate fiind luate, evident, din Polonia (unde de altfel
domiciliaza si bradul).
Ca idee, bradul este de provenienta norvegiana, a costat 120 de zloti iar toate decoratiunile (inclusiv suportul din fier forjat, cele 3 instalatii x 200 de leduri fiecare si fierastraul cu care l-am convins sa stea cuminte in living fara sa iasa prin tavan in dormitorul de la etaj) au costat in jur de 800 de zloti (paritatea fiind cam de 0.9 ron la 1 zlot).
Spre deosebire de Romania in Polonia brazii sunt mult mai ieftini si se gasesc la toate marile centre comerciale precum si prin diverse alte locuri special amenajate in acest scop. Noi l-am luat de la Obi (un fel de Bricostore), unde ni l-au impachetat frumos si ni l-au asezat pe masina. L-ar fi livrat si acasa gratuit, dar dura prea mult (2-3 zile, ca aveau comenzi multe), asa ca l-am legat corespunzator (ma rog, a cam falfait el saracu' pe drum, ca sfoara aia de rafie pe care am luat-o la repezeala de pe primul raft era cam elastica) si l-am adus acasa.
Poza este facuta cu iPhone-ul intr-o lumina cam nefericita, dar promit ca revin cu niste poze mai prietenoase cat de curand.
Ca idee, bradul este de provenienta norvegiana, a costat 120 de zloti iar toate decoratiunile (inclusiv suportul din fier forjat, cele 3 instalatii x 200 de leduri fiecare si fierastraul cu care l-am convins sa stea cuminte in living fara sa iasa prin tavan in dormitorul de la etaj) au costat in jur de 800 de zloti (paritatea fiind cam de 0.9 ron la 1 zlot).
Spre deosebire de Romania in Polonia brazii sunt mult mai ieftini si se gasesc la toate marile centre comerciale precum si prin diverse alte locuri special amenajate in acest scop. Noi l-am luat de la Obi (un fel de Bricostore), unde ni l-au impachetat frumos si ni l-au asezat pe masina. L-ar fi livrat si acasa gratuit, dar dura prea mult (2-3 zile, ca aveau comenzi multe), asa ca l-am legat corespunzator (ma rog, a cam falfait el saracu' pe drum, ca sfoara aia de rafie pe care am luat-o la repezeala de pe primul raft era cam elastica) si l-am adus acasa.
Poza este facuta cu iPhone-ul intr-o lumina cam nefericita, dar promit ca revin cu niste poze mai prietenoase cat de curand.
Fry s-a inscris cu poza de mai sus intr-o noua competitie, Za Sexy Blogger, competitie pe care o va castiga (normal) tot Zoso, cu ai lui 22 de cm de modestie :) (asta daca nu cumva vine din urma Nihasa cu ochisorii lui de "lovely puppy in need for love and affection" si ne ia pe toti la aspiratie pe ultima turnanta).
Competitia este organizata de ele.ro si are ca premiu un boost in mandria personala (adica exact nada, canci, nimic - come on girls, puteati si voi sa cereti o sponsorizare de la Jack D, asa, ca sa avem si noi cu ce sarbatori victoria lui Zoso, ca doar n-o sa bea singur la final pe banii lui... :)).
Acum gata cu vrajeala si hai sa prove democracy wrong (vorba lui Eugen), deci click pe link and vote for Fry (daca nu dati de mine in lista, hit refresh pana ce apare si poza mea, chiar daca va ia vreo doua - trei zile :))).
Saptamana trecuta am facut din nou sushi, urmand exact aceiasi pasi ca data trecuta. De data asta, pe langa sushi rolls normale (maki) am incercat sa fac si inside out sushi rolls (urumaki) si culmea, chiar am reusit.
As fi facut si hand shaped sushi (nigiri), dar pentru astea mi-ar fi trebuit niscai peste proaspat (somon sau ton), si deoarece decizia sa fac sushi am luat-o asa, la impuls, spre seara, cand n-am mai avut chef sa merg pana la hypermarket, pana la urma m-am limitat la ce am gasit prin frigider.
Ca ingrediente am folosit urmatoarele: 500g orez de sushi, 4 linguri de otet de orez, 2 linguri de zahar alb, o lingurita de sare, 8 foi de alge (nori), un pachet de surimi (cam 100g), o folie de somon afumat (cam 100g), un morcov (taiat bastonase si pre-fiert), un castravete (curatat de coaja si taiat bastonase) si un avocado (curatat de coaja si taiat felii).
Am mai adaugat si o mana de seminte de susan, pe care le-am perpelit elegant in tigaie inainte de a le face cunostinta cu sushi-ul, prilej cu care am remarcat ca acestea, atunci cand incep sa se prajeasca, au tendinta de a sari din tigaie in toate colturile bucatariei (precum si in ochii bucatarului din cand in cand).
In fine, din toate aceste ingrediente am reusit, dupa aproximativ doua ore de munca si 3 beri, sa produc acest minunat platou cu 80 (!) de bucati de sushi, platou pe care, trust me, n-am reusit sa-l dam gata in 4 persoane.
Acum sa va povestesc putin despre urumaki, ca sa vedeti cat de simpla e treaba. In esenta, acestea sunt tot rulouri, deosebirea fata de maki fiind aceea ca urumaki au orezul in exterior iar foaia de alge (care infasoara umplutura) in interior. Eu am folosit reteta de California rolls, care se umplu cu surimi de crab, castravete si avocado iar la exterior se presara cu seminte de susan sau icre.
Secretul este invelirea covorasului de bambus in folie alimentara, atat din motive tehnice (sa nu distruga forma ruloului) cat si din motive practice (covorasul devine extrem de usor de curatat dupa, deoarece doar desprinzi folia si gata). Pe covorasul intziplat se aseaza foaia de nori (taiata in doua sau intreaga, in functie de cat de mare vreti sa va iasa ruloul final) cu partea lucioasa in jos si apoi se aseaza orezul. Peste orezul intins uniform se presara susan si apoi tot ansamblul se intoarce cu orezul in jos. se aseaza pe nori ingredientele (feliile de surimi, avocado si castravete), se pune wasabi dupa gust si apoi se ruleaza la fel ca orice rulou. La final se taie in 6 sau 8 bucati (eu recomand sa-l taiati in 8 pentru ca daca-l taiati in 6 o sa obtineti niste bucati prea mari pentru o singura imbucatura).
Un aspect interesant este acela ca la acest tip de rolls ingredientele au tendinta sa iasa prin capete (deoarece aluneca pe nori daca strangeti ruloul prea tare), dar asta nu e nici pe departe o problema, deoarece capetele arata foarte bine asa, cu ingredientele iesite, si pot fi folosite in scop de design (eu le-am asezat in centrul platoului si m-am laudat ca asa am vrut eu sa-mi iasa, pentru efectul artistic :)).
Acestea fiind spuse va doresc sushi making placut si promit ca o sa revin cu urmatoarea experienta cand, sper eu, o sa am si ingredientele necesare pentru nigiri.
As fi facut si hand shaped sushi (nigiri), dar pentru astea mi-ar fi trebuit niscai peste proaspat (somon sau ton), si deoarece decizia sa fac sushi am luat-o asa, la impuls, spre seara, cand n-am mai avut chef sa merg pana la hypermarket, pana la urma m-am limitat la ce am gasit prin frigider.
Ca ingrediente am folosit urmatoarele: 500g orez de sushi, 4 linguri de otet de orez, 2 linguri de zahar alb, o lingurita de sare, 8 foi de alge (nori), un pachet de surimi (cam 100g), o folie de somon afumat (cam 100g), un morcov (taiat bastonase si pre-fiert), un castravete (curatat de coaja si taiat bastonase) si un avocado (curatat de coaja si taiat felii).
Am mai adaugat si o mana de seminte de susan, pe care le-am perpelit elegant in tigaie inainte de a le face cunostinta cu sushi-ul, prilej cu care am remarcat ca acestea, atunci cand incep sa se prajeasca, au tendinta de a sari din tigaie in toate colturile bucatariei (precum si in ochii bucatarului din cand in cand).
In fine, din toate aceste ingrediente am reusit, dupa aproximativ doua ore de munca si 3 beri, sa produc acest minunat platou cu 80 (!) de bucati de sushi, platou pe care, trust me, n-am reusit sa-l dam gata in 4 persoane.
Acum sa va povestesc putin despre urumaki, ca sa vedeti cat de simpla e treaba. In esenta, acestea sunt tot rulouri, deosebirea fata de maki fiind aceea ca urumaki au orezul in exterior iar foaia de alge (care infasoara umplutura) in interior. Eu am folosit reteta de California rolls, care se umplu cu surimi de crab, castravete si avocado iar la exterior se presara cu seminte de susan sau icre.
Secretul este invelirea covorasului de bambus in folie alimentara, atat din motive tehnice (sa nu distruga forma ruloului) cat si din motive practice (covorasul devine extrem de usor de curatat dupa, deoarece doar desprinzi folia si gata). Pe covorasul intziplat se aseaza foaia de nori (taiata in doua sau intreaga, in functie de cat de mare vreti sa va iasa ruloul final) cu partea lucioasa in jos si apoi se aseaza orezul. Peste orezul intins uniform se presara susan si apoi tot ansamblul se intoarce cu orezul in jos. se aseaza pe nori ingredientele (feliile de surimi, avocado si castravete), se pune wasabi dupa gust si apoi se ruleaza la fel ca orice rulou. La final se taie in 6 sau 8 bucati (eu recomand sa-l taiati in 8 pentru ca daca-l taiati in 6 o sa obtineti niste bucati prea mari pentru o singura imbucatura).
Un aspect interesant este acela ca la acest tip de rolls ingredientele au tendinta sa iasa prin capete (deoarece aluneca pe nori daca strangeti ruloul prea tare), dar asta nu e nici pe departe o problema, deoarece capetele arata foarte bine asa, cu ingredientele iesite, si pot fi folosite in scop de design (eu le-am asezat in centrul platoului si m-am laudat ca asa am vrut eu sa-mi iasa, pentru efectul artistic :)).
Acestea fiind spuse va doresc sushi making placut si promit ca o sa revin cu urmatoarea experienta cand, sper eu, o sa am si ingredientele necesare pentru nigiri.
Graffiti BBDO este pe shortlist la Golden Drum cu printurile "Munch", "Picasso" si "Van Gogh", printuri ce fac parte din campania "Put The Urban In Culture" dezvoltata pentru Mountain Dew (brandul meu de suflet). Desi nu s-a anuntat inca oficial, aceste printuri au luat Gold, ceea ce mi se pare perfect normal, tinand cont ca sunt absolut geniale, pe target si pe brand, fiind printre cele mai bune printuri ever made for Mountain Dew (trust me, I've seen most of them). Bravo, frate! Me proud of ya'll!
"MUNCH"
"PICASSO"
"VAN GOGH"
"MUNCH"
"PICASSO"
"VAN GOGH"
Ale ne informeaza ca News FM (cunoscut si drept 89FM, arguably cel mai tare post de radio din FM-ul bucurestean, de fapt singurul care se mai poate asculta) se aude si online la ei pe site, in trei variante de banda (48 / 64 / 128). Deoarece nu mai am Winamp cam de vreo 7-8 ani, am incercat sa-l ascult cu iTunes dar n-a pornit nici un stream. Pana la urma am reusit sa deschid stream-ul de 48 cu VLC-ul, dar merge cu intreruperi nasoale, desi la birou am o conexiune foarte buna. O sa incerc si de acasa, just in case. Plus ca sper sa-mi mearga si din Polonia.
In alta ordine de idei, imi place abordarea "2.0" a numelui, scris in slang, cu Z in loc de S, dar ma tem ca acest artificiu a fost mai degraba fortat de litigiul asupra licentei decat de intentia asumata de abordarea web generation friendly. [LATER EDIT: de fapt ultima litera este totusi S, nu Z, dar este stilizata sa arate ca un Z intors, de unde si confuzia din capu' lu' Fry]
LATER EDIT 2: va mai amintiti cand va spuneam ca eu cred ca la 89FM playlistul este facut de un baiat pe care l-au lasat sefii sa puna ce muzica vrea muschii lui pana rezolva ei treaba cu licenta si relansarea? ei bine, inclin sa cred ca am avut dreptate, deoarece iata ce apare in iTunes la coloana Genre in dreptul stream-ului News FM!
Since tonight I'm no longer a "sushi virgin", so please add "sushi making genius" to the long list of my qualities! :))))
FRY'S FIRST SUSHI!
Acum ca mi-am mai racorit putin ego-ul (ma rog, vorba vine, ca inca mai am un zambet laaaarg pe mutra :)), hai sa va povestesc cum s-a petrecut toata tarasenia, dar mai intai sa spulberam niste mituri:
1. sushi NU inseamna, asa cum gresit s-a intiparit in constiinta populara, "peste crud" (ala e sashimi); in traducere libera sushi inseamna "orez amestecat cu otet si folosit impreuna cu diverse alte ingrediente, crude sau gatite" si defineste un gen de mancare japoneza (for the whole bla-bla-bla go here)
2. sushi NU este greu (sau imposibil, cum ar crede unii) de preparat acasa; daca mi-a iesit mie folosind tutoriale de pe net nu vad de ce nu v-ar iesi si voua, mai ales ca ma aveti pe mine pentru explicatii :)
3. sushi NU trebuie sa te rupa la buzunare, asa cum se intampla in Romania, unde cele cateva (doua-trei) restaurante sau servicii de home delivery practica niste preturi aberante; cu banii pe care i-ati da pe o masa pentru doua persoane la Sushi To Go sau Sushi Mania (ca de cat v-ar costa o masa cu sushi la Benihana nici n-are rost sa mai vorbesc) va puteti face singuri in maxim o ora suficient sushi incat sa saturati cam 8 oameni.
Daca ati bagat la cap cele de mai sus, o sa trecem acum la povestea noastra. In primul rand, un mic disclaimer: deocamdata am facut doar sushi rolls (numite maki), deci o sa va povestesc la concret doar despre acest tip, despre restul (hand-shaped, aka nigiri si inside-out rolls, aka uramaki, to name just a few on my to do list) urmand sa va povesesc in cateva zile, dupa ce o sa imi reuseasca.
1. OREZUL DE SUSHI
Ingredientul de baza la sushi este orezul, acesta fiind preparat intr-un mod special. Deoarece modul de preparare al orezului face diferenta intre sushi si pilaf de la bunica, o sa explic pe larg cum sta treaba. Mai intai aveti nevoie de sushi rice, rotund si cu bobul scurt (care se gaseste la Mega Image, ca de altfel toate ingredientele despre care o sa vorbim in acest post). Orezul trebuie spalat in doua-trei ape (se clateste in mai multe randuri de apa rece pana aceasta ramane curata) dupa care trebuie scurs si bagat la frigider pentru 10-15 minute. Cantitatea variaza in functie de numarul de portii pe care vreti sa le faceti, dar ca idee din 500 de grame de orez (un pachet standard) ies 6 portii de rulouri mari sau 12 portii de rulouri mici (fiecae portie avand 6 sau 8 bucati, in functie de cum taiati ruloulrile).
Dupa ce este scos din frigider, orezul va arata alb si frumos (mai alb si mai devreme acasa fata de un orez obisnuit). Orezul se pune la fiert intr-o oala mare cu capac folosind apa in proportie de 1.25:1 relativ la orez (eu am masurat orezul cu o cana de ceai si apoi am pus apa cu aceeasi cana). Daca n-aveti cana de ceai (sau daca n-aveti chef sa masurati, desi eu va sfatuiesc s-o faceti), puneti apa dupa ochi, cat sa acopere orezul cu 1-2 cm, dupa care puneti oala la foc mare si amestecati orezul cu o lingura de lemn din cand in cand ca sa nu se prinda. In momentul in care apa incepe sa fiarba reduceti flacara la minim, puneti capacul si lasati oala pe foc inca 6-8 minute FARA sa mai amestecati (sau sa mai ridicati capacul). Orezul este gata in momentul in care nu mai are apa peste el.
In acest moment se scoate din oala cu lingura de lemn (nu de metal, atentie!) si se pune intr-un vas mare. Orezul care ramane lipit pe fundul oalei trebuie lasat acolo, deoarece este compromis dpdv sushi (totusi puteti sa-l razuiti mai tarziu, in caz ca va e foame rau). Principiul este "ce cade, cade, ce nu, nu". Vasul cu orez se acopera cu un servet de panza si se lasa cam 10 minute sa se odihneasca.
2. OTETUL DE OREZ
Secretul orezului de sushi sta in dressingul de otet, care pentru 500g de orez se prepara astfel: intr-o craticioara (sau ibric) se pun 4 linguri de otet de orez (aka vinegar rice, de la Mega Image, of course), doua linguri de zahar alb si o lingurita de sare. Amestecul se pune pe aragaz la foc mic si se amesteca pana se dizolva zaharul si sarea (fara a se da in clocot!), dupa care zeama cu pricina se varsa intr-un vas racit in prealabil (se recomanda un castron pus in apa cu gheata, dar eu am udat un castronas si l-am lasat in congelator cam 10 minute). Zeama trebuie racita rapid pentru a nu se evapora acidul din otet (acid care-i da tot jmanesul orezului, deci nu vreti sa-l evaporati, trust me). Ca sa fiti siguri ca aveti zeama racita la timp, va sfatuiesc s-o preparati imediat ce ati pus orezul la fiert, dupa care s-o lasati la rece (in frigider, pe balcon, sau chiar pe calorifer, daca stati la bloc si n-au dat astia drumul inca la caldura :))
3. AMESTECAREA OREZULUI CU ZEAMA
Desi este o operatiune relativ simpla, aceasta necesita putine coordonare (eu m-am chinuit ceva...). Ideea e ca in timp ce turnati zeama peste orez trebuie sa-l amestecati usor cu o lingura de lemn si sa-i faceti vant cu un evantai (ca sa eliminati umezeala in exces). Daca ati fost atenti v-ati prins ca aveti nevoie de o mana pentru bolul de zeama (din care turnati usor si uniform), de o mana pentru lingura de lemn cu care amestecati si de inca o mana pentru evantai. Daca n-aveti cumva trei maini, puteti turna zeama mai intai si apoi sa amestecati in timp ce faceti vant. Totusi, ar fi bine sa aveti pe cineva la indemana sa va ajute cu evantaiul, pentru ca amestecatul in acelasi timp cu vanturatul se poate dovedi o provocare destul de dificila (eu unul m-am descurcat singur, asa ca puteti s-o faceti si voi). Amestecul este gata cam dupa 5-6 minute de amestecat plus vanturat.
[aici gasiti un tutorial video pentru pasii 1, 2 si 3]
4. UMPLUTURA
Aceasta poate fi de foarte multe tipuri, de la legume (castraveti, morcovi, avocado, sparanghel) pana la peste crud (somon sau ton). Eu am folosit castraveti (curatati de coaja si taiati bastonase), morcovi (fierti 4-5 minute si apoi taiati tot bastonase), surimi de crab si somon fume (ca tanti aia de la supermarketul polonez n-a inteles ca eu vroiam fresh, adica neafumat, si mi-a dat in schimb somon afumat, da' proaspat adus in magazin :)).
5. INVELISUL
Maki se ruleaza intr-o foaie de alge (numita nori), care se gaseste, evident, la Mega Image (deja pare product placement, dar eu unul doar acolo am vazut in Bucuresti; s-ar putea sa mai gasiti si la alte super sau hiper marketuri, insa eu n-am fost sa caut asa ca va spun de unde puteti lua la sigur). Nori vin in seturi de 10 foi si au o dimensiune standard, intre A5 si A4, pentru cei cu inclinatii mai exacte. Aceste foi se pot folosi intregi (pentru rulourile mari) sau taiate in doua pe lungime (pentru rulourile mici).
6. "INSTRUMENTUL" DE RULAT
Maki se ruleaza cu ajutorul unui "covoras" de bambus (ca altfel nu stiu cum sa-i spun in romaneste la "bamboo mat"), care se aseamana foarte mult cu cele care sunt folosite drept suport de farfurii prin diverse restaurante. Acestea se gasesc la Ikea sau, ati ghicit, la Mega Image, intr-un set care cuprinde 500g de orez, 500ml otet de orez, 10 foi de alge, pasta de wasabi, sos de soia, ghimbir murat si betisoare, setul costand in jur de 90 de lei. Covorasul de bambus se poate folosi natur sau invelit in folie de plastic alimentar (in cazul in care faceti rulouri inside-out, dar nu numai, plasticul ajutand la curatarea rapida).
7. RULAREA
Se ia o foaie de nori si se aseaza pe covorasul de bambus cu partea lucioasa in jos (nori is like The Force - it has a dark side, a light side and holds the sushi together :)). Se umezesc mainile (un bol cu apa la indemana e musai in acest moment) si se ia un pumn de orez cam cat o minge de tenis (sau cam cat un bulgare de zapada). Bulgarele de orez se modeleaza intr-o forma mai alungita si se pune pe mijlocul foii de alge, pe care se distribuie uniform prin presare usoara. Dupa ce foaia de alge este acoperita cu un strat de orez uniform cam de 1cm, se intinde putina pasta de wasabi pe mijloc. Accentuez "putina", deoarece pasta de wasabi (hrean japonez) este deosebit de "tare" iar daca exagerati s-ar putea sa ziceti ca-n Moartea Caprioarei: "Mananc si plang, mananc..."
Peste wasabi se pune umplutura, dupa inspiratie. Eu am facut urmatoarele combinatii: castravete + somon, morcov + surimi, si toate la un loc. Atentie la cantitatea de umplutura, pentru ca exista riscul ca sa nu mai puteti inchide ruloul daca exagerati. Eu am patit-o la rulourile mici, pe care am pus putin cam mult orez iar la rulare s-au rupt sau nu s-au mai inchis ca lumea.
Dupa ce ati pus umplutura apucati covorasul de bambus cu degetele mari si incepeti sa rulati, aplicand presiune pe rulou in acelasi timp. Aici aveti nevoie de ceva tehnica pana sa va iasa un rulou perfect, dar ideea e ca foile de alge au marea calitate de a se lipi foarte misto, asa ca daca sunteti putin atenti n-o sa aveti probleme, mai ales la rulourile mari. Dupa ce ati inchis ruloul ii puteti da (prin presare) forma rotunda sau patrata, in functie de inspiratie.
In acest moment ruloul arata ca un carnat gata de taiat, ceea ce veti si face, mai intai la mijloc (cu un cutit ascutit pe care-l udati inainte de fiecare taietura; eu am folosit cutitul de paine, cel zimtat), apoi puneti bucatile rezultate in paralel si le mai taiati fie in 4 fie in 3 (eu le-am taiat in 3 dar cred ca era mai bine sa le fi taiat in 4, ca sa iasa mai mouth friendly). Ei bine, n-o sa va vina sa credeti dar in acest moment tocmai ati facut primul vostru sushi!
[aici gasiti un tutorial video care va arata cat de usoara este rularea]
Urmand pasii de mai sus (si indicatiile de pe acest site priceless), la mine platoul a aratat cam asa:
Intrebari?
FRY'S FIRST SUSHI!
Acum ca mi-am mai racorit putin ego-ul (ma rog, vorba vine, ca inca mai am un zambet laaaarg pe mutra :)), hai sa va povestesc cum s-a petrecut toata tarasenia, dar mai intai sa spulberam niste mituri:
1. sushi NU inseamna, asa cum gresit s-a intiparit in constiinta populara, "peste crud" (ala e sashimi); in traducere libera sushi inseamna "orez amestecat cu otet si folosit impreuna cu diverse alte ingrediente, crude sau gatite" si defineste un gen de mancare japoneza (for the whole bla-bla-bla go here)
2. sushi NU este greu (sau imposibil, cum ar crede unii) de preparat acasa; daca mi-a iesit mie folosind tutoriale de pe net nu vad de ce nu v-ar iesi si voua, mai ales ca ma aveti pe mine pentru explicatii :)
3. sushi NU trebuie sa te rupa la buzunare, asa cum se intampla in Romania, unde cele cateva (doua-trei) restaurante sau servicii de home delivery practica niste preturi aberante; cu banii pe care i-ati da pe o masa pentru doua persoane la Sushi To Go sau Sushi Mania (ca de cat v-ar costa o masa cu sushi la Benihana nici n-are rost sa mai vorbesc) va puteti face singuri in maxim o ora suficient sushi incat sa saturati cam 8 oameni.
Daca ati bagat la cap cele de mai sus, o sa trecem acum la povestea noastra. In primul rand, un mic disclaimer: deocamdata am facut doar sushi rolls (numite maki), deci o sa va povestesc la concret doar despre acest tip, despre restul (hand-shaped, aka nigiri si inside-out rolls, aka uramaki, to name just a few on my to do list) urmand sa va povesesc in cateva zile, dupa ce o sa imi reuseasca.
1. OREZUL DE SUSHI
Ingredientul de baza la sushi este orezul, acesta fiind preparat intr-un mod special. Deoarece modul de preparare al orezului face diferenta intre sushi si pilaf de la bunica, o sa explic pe larg cum sta treaba. Mai intai aveti nevoie de sushi rice, rotund si cu bobul scurt (care se gaseste la Mega Image, ca de altfel toate ingredientele despre care o sa vorbim in acest post). Orezul trebuie spalat in doua-trei ape (se clateste in mai multe randuri de apa rece pana aceasta ramane curata) dupa care trebuie scurs si bagat la frigider pentru 10-15 minute. Cantitatea variaza in functie de numarul de portii pe care vreti sa le faceti, dar ca idee din 500 de grame de orez (un pachet standard) ies 6 portii de rulouri mari sau 12 portii de rulouri mici (fiecae portie avand 6 sau 8 bucati, in functie de cum taiati ruloulrile).
Dupa ce este scos din frigider, orezul va arata alb si frumos (mai alb si mai devreme acasa fata de un orez obisnuit). Orezul se pune la fiert intr-o oala mare cu capac folosind apa in proportie de 1.25:1 relativ la orez (eu am masurat orezul cu o cana de ceai si apoi am pus apa cu aceeasi cana). Daca n-aveti cana de ceai (sau daca n-aveti chef sa masurati, desi eu va sfatuiesc s-o faceti), puneti apa dupa ochi, cat sa acopere orezul cu 1-2 cm, dupa care puneti oala la foc mare si amestecati orezul cu o lingura de lemn din cand in cand ca sa nu se prinda. In momentul in care apa incepe sa fiarba reduceti flacara la minim, puneti capacul si lasati oala pe foc inca 6-8 minute FARA sa mai amestecati (sau sa mai ridicati capacul). Orezul este gata in momentul in care nu mai are apa peste el.
In acest moment se scoate din oala cu lingura de lemn (nu de metal, atentie!) si se pune intr-un vas mare. Orezul care ramane lipit pe fundul oalei trebuie lasat acolo, deoarece este compromis dpdv sushi (totusi puteti sa-l razuiti mai tarziu, in caz ca va e foame rau). Principiul este "ce cade, cade, ce nu, nu". Vasul cu orez se acopera cu un servet de panza si se lasa cam 10 minute sa se odihneasca.
2. OTETUL DE OREZ
Secretul orezului de sushi sta in dressingul de otet, care pentru 500g de orez se prepara astfel: intr-o craticioara (sau ibric) se pun 4 linguri de otet de orez (aka vinegar rice, de la Mega Image, of course), doua linguri de zahar alb si o lingurita de sare. Amestecul se pune pe aragaz la foc mic si se amesteca pana se dizolva zaharul si sarea (fara a se da in clocot!), dupa care zeama cu pricina se varsa intr-un vas racit in prealabil (se recomanda un castron pus in apa cu gheata, dar eu am udat un castronas si l-am lasat in congelator cam 10 minute). Zeama trebuie racita rapid pentru a nu se evapora acidul din otet (acid care-i da tot jmanesul orezului, deci nu vreti sa-l evaporati, trust me). Ca sa fiti siguri ca aveti zeama racita la timp, va sfatuiesc s-o preparati imediat ce ati pus orezul la fiert, dupa care s-o lasati la rece (in frigider, pe balcon, sau chiar pe calorifer, daca stati la bloc si n-au dat astia drumul inca la caldura :))
3. AMESTECAREA OREZULUI CU ZEAMA
Desi este o operatiune relativ simpla, aceasta necesita putine coordonare (eu m-am chinuit ceva...). Ideea e ca in timp ce turnati zeama peste orez trebuie sa-l amestecati usor cu o lingura de lemn si sa-i faceti vant cu un evantai (ca sa eliminati umezeala in exces). Daca ati fost atenti v-ati prins ca aveti nevoie de o mana pentru bolul de zeama (din care turnati usor si uniform), de o mana pentru lingura de lemn cu care amestecati si de inca o mana pentru evantai. Daca n-aveti cumva trei maini, puteti turna zeama mai intai si apoi sa amestecati in timp ce faceti vant. Totusi, ar fi bine sa aveti pe cineva la indemana sa va ajute cu evantaiul, pentru ca amestecatul in acelasi timp cu vanturatul se poate dovedi o provocare destul de dificila (eu unul m-am descurcat singur, asa ca puteti s-o faceti si voi). Amestecul este gata cam dupa 5-6 minute de amestecat plus vanturat.
[aici gasiti un tutorial video pentru pasii 1, 2 si 3]
4. UMPLUTURA
Aceasta poate fi de foarte multe tipuri, de la legume (castraveti, morcovi, avocado, sparanghel) pana la peste crud (somon sau ton). Eu am folosit castraveti (curatati de coaja si taiati bastonase), morcovi (fierti 4-5 minute si apoi taiati tot bastonase), surimi de crab si somon fume (ca tanti aia de la supermarketul polonez n-a inteles ca eu vroiam fresh, adica neafumat, si mi-a dat in schimb somon afumat, da' proaspat adus in magazin :)).
5. INVELISUL
Maki se ruleaza intr-o foaie de alge (numita nori), care se gaseste, evident, la Mega Image (deja pare product placement, dar eu unul doar acolo am vazut in Bucuresti; s-ar putea sa mai gasiti si la alte super sau hiper marketuri, insa eu n-am fost sa caut asa ca va spun de unde puteti lua la sigur). Nori vin in seturi de 10 foi si au o dimensiune standard, intre A5 si A4, pentru cei cu inclinatii mai exacte. Aceste foi se pot folosi intregi (pentru rulourile mari) sau taiate in doua pe lungime (pentru rulourile mici).
6. "INSTRUMENTUL" DE RULAT
Maki se ruleaza cu ajutorul unui "covoras" de bambus (ca altfel nu stiu cum sa-i spun in romaneste la "bamboo mat"), care se aseamana foarte mult cu cele care sunt folosite drept suport de farfurii prin diverse restaurante. Acestea se gasesc la Ikea sau, ati ghicit, la Mega Image, intr-un set care cuprinde 500g de orez, 500ml otet de orez, 10 foi de alge, pasta de wasabi, sos de soia, ghimbir murat si betisoare, setul costand in jur de 90 de lei. Covorasul de bambus se poate folosi natur sau invelit in folie de plastic alimentar (in cazul in care faceti rulouri inside-out, dar nu numai, plasticul ajutand la curatarea rapida).
7. RULAREA
Se ia o foaie de nori si se aseaza pe covorasul de bambus cu partea lucioasa in jos (nori is like The Force - it has a dark side, a light side and holds the sushi together :)). Se umezesc mainile (un bol cu apa la indemana e musai in acest moment) si se ia un pumn de orez cam cat o minge de tenis (sau cam cat un bulgare de zapada). Bulgarele de orez se modeleaza intr-o forma mai alungita si se pune pe mijlocul foii de alge, pe care se distribuie uniform prin presare usoara. Dupa ce foaia de alge este acoperita cu un strat de orez uniform cam de 1cm, se intinde putina pasta de wasabi pe mijloc. Accentuez "putina", deoarece pasta de wasabi (hrean japonez) este deosebit de "tare" iar daca exagerati s-ar putea sa ziceti ca-n Moartea Caprioarei: "Mananc si plang, mananc..."
Peste wasabi se pune umplutura, dupa inspiratie. Eu am facut urmatoarele combinatii: castravete + somon, morcov + surimi, si toate la un loc. Atentie la cantitatea de umplutura, pentru ca exista riscul ca sa nu mai puteti inchide ruloul daca exagerati. Eu am patit-o la rulourile mici, pe care am pus putin cam mult orez iar la rulare s-au rupt sau nu s-au mai inchis ca lumea.
Dupa ce ati pus umplutura apucati covorasul de bambus cu degetele mari si incepeti sa rulati, aplicand presiune pe rulou in acelasi timp. Aici aveti nevoie de ceva tehnica pana sa va iasa un rulou perfect, dar ideea e ca foile de alge au marea calitate de a se lipi foarte misto, asa ca daca sunteti putin atenti n-o sa aveti probleme, mai ales la rulourile mari. Dupa ce ati inchis ruloul ii puteti da (prin presare) forma rotunda sau patrata, in functie de inspiratie.
In acest moment ruloul arata ca un carnat gata de taiat, ceea ce veti si face, mai intai la mijloc (cu un cutit ascutit pe care-l udati inainte de fiecare taietura; eu am folosit cutitul de paine, cel zimtat), apoi puneti bucatile rezultate in paralel si le mai taiati fie in 4 fie in 3 (eu le-am taiat in 3 dar cred ca era mai bine sa le fi taiat in 4, ca sa iasa mai mouth friendly). Ei bine, n-o sa va vina sa credeti dar in acest moment tocmai ati facut primul vostru sushi!
[aici gasiti un tutorial video care va arata cat de usoara este rularea]
Urmand pasii de mai sus (si indicatiile de pe acest site priceless), la mine platoul a aratat cam asa:
Intrebari?
Din cate am reusit sa inteleg eu de pe diverse alte bloguri care au scris despre asta, Ze List este un tool care analizeaza asa zisul "link love", si anume reteaua de linkuri care se formeaza intre blogurile de la noi, generand un top saptamanal in care Fry a ajuns pe un onorant loc 35 (din 700 de bloguri analizate).
Eu sincer m-as multumi cu suma aia de apare in stanga jos, cu valoarea teoretica a blogului meu, dar pana atunci e bun si locul 35 in Ze List. :)
La editia de anul acesta a premiilor Emmy premiul pentru cel mai bun actor masculin intr-un rol de comedie a fost prezentat de Steven Colbert si Jon Stewart. Printre nominalizati s-au aflat Steve Carell (pentru rolul din The Office, versiunea americana) si Ricky Gervais (pentru rolul din Extras), ultimul fiind si castigatorul premiului. Si pentru ca Ricky n-a putut sa fie prezent la ceremonie, baietii de la Comedy Central au decis de capul lor sa-i dea premiul lui Steve Carell, daca tot a fost nominalizat pentru rolul facut celebru de Rick Gervais in versiunea originala a seriei The Office. Brilliant! Pure entertainment! (watch the video!)
Andy Fletcher, liantul care a tinut trupa Depeche Mode pe linia de plutire in timp ce Gore si Gahan se jucau de-a who will die first of overdose, se intoarce in Romania in octombrie, de data asta cu proiectul sau de suflet, un "DJ set de dormitor" (cum spune el), adica cu un mix ale pieselor sale preferate, de la Blur la Madonna si de la New Order la Gnarls Barkley. Nu va asteptati la frichi-frichi din butoane si la ciocane in boxe, ci la un party ca la Andy Fletcher acasa, din care evident nu vor lipsi hiturile Depeche Mode.
Ultima oara cand Andy Fletcher si-a scos proiectul de DJ in lume a facut si un film, numit "One Night In Warsaw", al carui trailer il puteti vedea mai jos.
ANDY FLETCHER - "One Night In Warsaw"
De azi pana vinerea viitoare sunt in Romania. Prima impresie: foarte cald, frate! Azi dimineata erau 14 grade in Varsovia cand am plecat, iar aseara am stat la o tigara pe terasa imbracat cu tricou cu maneca lunga, geaca si fleece pe deasupra.
Maine dimineata plec la Delta Music Fest, deci care va duceti pe acolo let me know (sau come to say hi daca dati de mine). Pentru toti ceilalti care nu vin la Delta Music Fest dar totusi vor sa abuzeze de prezenta mea, va stau la dispozitie next week pentru audiente pe la vreo terasa, ceva.
Tango clasic, de inceput de secol 20, mixat cu muzica electronica si condimentat cu un show de visuals la concerte. Nu, nu este vorba despre Gotan Project ci despre OTROS AIRES, care au fost cat pe ce sa ne viziteze in vara (in cadrul turneului lor european) dar din pacate concertul nu s-a concretizat. Enjoy!
OTROS AIRES - "Percanta" (with a sample from the first tango song ever!)
OTROS AIRES - "Percanta" (with a sample from the first tango song ever!)
(la Ayo am renuntat pana la urma si era cat pe ce sa renunt si la !!! deoarece concertul lor se suprapune peste meciul Lazio - Dinamo de marti seara, dar asta e, s-o indura cineva de mine sa-mi trimita scorul pe SMS...).
In cel mai recent numar din re:Publik, dedicat muzicii, Alex Telibasa face
un fel de mini recensamant al "blogurilor muzicale", unde Lifesux este
mentionat oarecum pe nedrept (o sa explic imediat de ce) alaturi de Catharticmedia (scris de
Catharsis), To Deny A Sound
(scris de Bjorker), Soma-Nancy
(scris, evident, de Nancy) si Rekabu (scris, dupa cum cred ca v-ati
prins deja, de Rekabu :)).
Parerea mea este ca Lifesux a ajuns pe lista pentru ca trebuia sa dea la numaratoare 5 bloguri iar Alex nu-si putea pune blogul sau (desi eu cred ca el are un "blog muzical" foarte bun, btw). Eu nu prea scriu despre muzica in sine ci mai degraba despre evenimente (daca merita), despre industria de live (cand sunt in vizita pe la prieteni) sau mai pun din cand in cand niste clipuri cu piese care-mi plac si care la momentul respectiv sunt in heavy rotation pe iPodul meu (in seria "FryPod Presents").
Motivele pentru care nu scriu despre muzica sunt in primul rand faptul ca nu ma consider un cunoscator si nu pot sa scriu despre ceva despre care nu am cunostinte aprofundate mai mult de nivelul "imi place / nu-mi place" si in al doilea rand faptul ca relatia mea cu muzica este destul de intima si greu de exteriorizat in cuvinte. Pe mine ma intereseaza la muzica mai degraba senzatia pe care mi-o da (si in general caut muzica ce-mi da senzatii pozitive :)) decat chestiile tehnice din culise de genul "trupa influentata puternic de X si Y" sau "avand un nou basist care si-a pus amprenta stilistica pe noul album".
Tocmai din acest motiv ma bucur ca exista bloguri scrise de altii care n-au problemele mele, precum cei cu care impart articolul din re:Publik, si va invit calduros sa abuzati de linkuri si sa-i cititi, ca merita.
And one more thing: nu sunt de acord cu concluzia lui Alex cum ca blogul lui Rekabu ar fi cel mai bun blog de muzica, deoarece Rekabu mai degraba linkeaza chestii decat scrie despre ele (baga bre si vorbe, ca youtube cu noutati sau ciudatenii poa' sa puna orice kinder care se da un pic pe NME sau pe SPIN). Daca ar fi sa acord acest titlu cuiva l-as acorda lui Catharsis (pentruy ca imi place cum scrie si pentru ca tot isi iubeste el blogul de moare :)) sau lui Alex (pentru ca nu s-a putut include pe lista desi merita cu prisosinta). Si i-as acorda o mentiune si dragutei de Nancy, care are un stil atat de haotic si de adorabil de mai, mai ca-mi vine sa-i cer sa-mi dea si mie din ce fumeaza cand scrie. :)
LATER EDIT: din pacate n-am avut sansa sa-i cunosc personal pe colegii mei intru lista de bloguri muzicale, asa ca guys, daca veniti la Delta Fest ar fi un bun prilej sa bem o bere impreuna, so let me know.
Parerea mea este ca Lifesux a ajuns pe lista pentru ca trebuia sa dea la numaratoare 5 bloguri iar Alex nu-si putea pune blogul sau (desi eu cred ca el are un "blog muzical" foarte bun, btw). Eu nu prea scriu despre muzica in sine ci mai degraba despre evenimente (daca merita), despre industria de live (cand sunt in vizita pe la prieteni) sau mai pun din cand in cand niste clipuri cu piese care-mi plac si care la momentul respectiv sunt in heavy rotation pe iPodul meu (in seria "FryPod Presents").
Motivele pentru care nu scriu despre muzica sunt in primul rand faptul ca nu ma consider un cunoscator si nu pot sa scriu despre ceva despre care nu am cunostinte aprofundate mai mult de nivelul "imi place / nu-mi place" si in al doilea rand faptul ca relatia mea cu muzica este destul de intima si greu de exteriorizat in cuvinte. Pe mine ma intereseaza la muzica mai degraba senzatia pe care mi-o da (si in general caut muzica ce-mi da senzatii pozitive :)) decat chestiile tehnice din culise de genul "trupa influentata puternic de X si Y" sau "avand un nou basist care si-a pus amprenta stilistica pe noul album".
Tocmai din acest motiv ma bucur ca exista bloguri scrise de altii care n-au problemele mele, precum cei cu care impart articolul din re:Publik, si va invit calduros sa abuzati de linkuri si sa-i cititi, ca merita.
And one more thing: nu sunt de acord cu concluzia lui Alex cum ca blogul lui Rekabu ar fi cel mai bun blog de muzica, deoarece Rekabu mai degraba linkeaza chestii decat scrie despre ele (baga bre si vorbe, ca youtube cu noutati sau ciudatenii poa' sa puna orice kinder care se da un pic pe NME sau pe SPIN). Daca ar fi sa acord acest titlu cuiva l-as acorda lui Catharsis (pentruy ca imi place cum scrie si pentru ca tot isi iubeste el blogul de moare :)) sau lui Alex (pentru ca nu s-a putut include pe lista desi merita cu prisosinta). Si i-as acorda o mentiune si dragutei de Nancy, care are un stil atat de haotic si de adorabil de mai, mai ca-mi vine sa-i cer sa-mi dea si mie din ce fumeaza cand scrie. :)
LATER EDIT: din pacate n-am avut sansa sa-i cunosc personal pe colegii mei intru lista de bloguri muzicale, asa ca guys, daca veniti la Delta Fest ar fi un bun prilej sa bem o bere impreuna, so let me know.
Deoarece duminica este ziua mea, The Lovely Wife s-a gandit sa mergem sa sarbatorim evenimentul la Cracovia, unde vom pleca peste aproximativ 2 ore si vom sta pana duminica seara, so stay tuned for some Cracovia stories. See ya!
[title courtesy of Gorgeoux, of course :))]
(de la stanga la dreapta, Tudor, za real winner, one of zi actual winners and Eugen)
Briefly, a fost foarte, foarte misto. Multi oameni cunoscuti (in a random order si fara link ca mi-e lene: Eugen, Tudor, Boo, Patric, Tina, Jen, Nihasa, Luf, Catastif, Florin Grozea, Felipov, Andressa, Mazi, Monsoux si multi altii pe care nu-i stiu sau pe care i-am uitat), beutura, miuzic, soshalaizing, pron money, premii, poze, filmari si alte chestii placute omului despre care puteti citi aici (unde se mai gasesc si cateva filmulete precum si multe, multe poze).
Dupa cum stiti, Fry n-a castigat nimic dar s-a razbunat venind cu celebrul "iFry Pidjins t-shirt", care desi a facut senzatie a avut un defect major, si anume literele scrise cu vopsea glow in the dark care au cam zadarnicit orice tentativa de a face pipi in padure, deoarece s-ar fi vazut de la distanta in intuneric cine e ala care tocmai a udat copacu'. :)
See ya next time!
In seara asta de la ora 20:00 la terasa Baraka Lounge (in Herastrau, exact langa parcul de role, intrarea pe la Televiziune, prin spatele restaurantului Quatro Stagioni). Eugen si Tudor vor da premiile celor care au prestat corespunzator (sau care au avut noroc, unlike me) la concursurile "Two Years of Pidjins". In plus va fi bautura moka oferita de prietenii de la Adobe (ceea ce probabil ca va genera inca un episod precum cel de mai sus, rezultat tot in urma unei petreceri monstruoase :))) si multa, multa lume buna. Look for Fry proudly wearing his "iFry Pidjins t-shirt". See ya there!
Aseara la B'estival s-a scris o pagina din istoria rockului. Alice Cooper si Marilyn Manson impreuna, nu doar in acelasi festival, nu doar in aceeasi zi, ci impreuna pe scena, si nu doar o singura data ci de doua ori!!!! Mai intai Manson a aparut pe scena lui Cooper si a cantat impreuna cu el "I'm Eighteen" iar mai tarziu Cooper i-a intors favoarea si a aparut pe scena lui Manson pentru un duet pe coverul "Sweet Dreams". Eu sunt inca marcat de moment, asa ca despre ce s-a mai intamplat in ultima zi de B'estival mai incolo, dupa ce-mi revin.
ALICE COOPER FEATURING MARILYN MANSON
MARILYN MANSON FEATURING ALICE COOPER
[foto Cosmin Bumbut]
ALICE COOPER FEATURING MARILYN MANSON
MARILYN MANSON FEATURING ALICE COOPER
[foto Cosmin Bumbut]
